Am cunoscut-o pe Andrada Cojocaru grație meseriei pe care am împărțit-o ani de zile – jurnalismul. Este una dintre vocile inconfundabile pe care le are Radio Oltenia Craiova și un realizator de emisiuni de marcă. Dincolo de calitățile ei profesionale, Andrada este un om minunat și toți cei care o Citește mai mult…
O întâlnire cu Nora Iuga este o sărbătoare a spiritului, pentru că ai ocazia să cunoști pe cineva care trăiește poezia. Nu o gândește, nu o simte, ci pur și simplu o trăiește. Pentru Nora Iuga, poezia este un mod de a fi. De aici Citește mai mult…
Centenarul I.D.Sârbu organizat acum câteva zile le-a prilejuit puținilor craioveni care au participat șansa de a îl redescoperi pe Gary (cum era numit de prieteni), una dintre marile conștiințe ale României în întunecata jumătate de secol a regimului comunist. I.D.Sârbu a avut un destin desprins din romane (de altfel a Citește mai mult…
Este, într-un fel, ironic să serbăm Ziua Cărții de ziua (presupuse) nașterii unui autor de la care nu s-a păstrat niciun manuscris, ci doar șase semnături care, nici ele, nu seamănă una cu alta. Un autor care deși a îmbogățit patrimoniul literar mondial ca nimeni altul, la moartea Citește mai mult…
Zidurile Craiovei au multe povești. Ele merită descoperite, pentru că unele sunt efemere. Durează câteva luni, apoi dispar ca luate de vânt. Unele dintre ele trăiesc aici, în rândurile scrise de mine. Altele au dispărut. Bulgakov spunea că o poveste odată scrisă nu dispare niciodată. Poate așa se întâmplă și Citește mai mult…
Îmi place să mă gândesc la Craiova ca la un oraș care își strigă poveștile în gura mare, chiar dacă, de cele mai multe ori, suntem prea ocupați să le citim. Uneori ele dispar după doar câteva zile, alteori rămân acolo timp atât de îndelungat încât ne obișnuim cu ele, Citește mai mult…
Acum suspină îngerii în rezervații Plâng fluturi, portocalele se sting Iar melcii încropesc în cor orații Și verdele se face negru de-l ating. Acum doar samovarul fluieră alene În camera pustie, cu amintiri de jad Și versul în zadar mai dă din gene Spre visul care cade Citește mai mult…
Gangul făcea legătura dintre o stradă foarte circulată, apropiată de centrul orașului și curtea școlii unde ne făceam noi veacul. Blocurile fuseseră construite la începutul anilor 80 în timpul elanului demolator care urmase Marelui Cutremur. Toate casele din centrul vechi al orașului, construite de italieni pentru negustorii evrei fuseseră grav Citește mai mult…
Sincer, nu m-am gândit niciodată la mine ca fiind un scriitor. Mi-a plăcut mereu să scriu, am debutat mai întâi în revistă (Dilema) și apoi în presă, dar nu m-am gândit să îmi pun eticheta de scriitor. Ea a venit, la un moment pentru că așa au curs lucrurile, dar Citește mai mult…
Am ieşit de acolo destul de liniştit. În anticameră, două colege şi un coleg se făceau că au treabă, aşteptând momentul ca uşa să se deschidă şi să prindă câte ceva din atmosfera dinăuntru. Nici nu mai era nevoie să întrebe nimic, pentru că privirile lor strigau acelaşi lucru „Cum Citește mai mult…