În timp ce toată lumea din jurul meu se plânge de frig, iar întrebarea ”ați dat drumul la centrală?” a devenit subiect de glume pe facebook, mie îmi fuge gândul la vacanța de vară. Care pare a fi fost acum mult timp, deși nu au trecut nici două luni.

Cum a fost în vacanță în Katerini, a povestit Diana pe larg. Și zău că îmi este dor de Grecia și de mare.

Din toată vacanța, gândul mi-a rămas la Skyatos. O insulă care, singură, ar merita o vacanță. Noi am stat doar câteva ore, timp în care ne-am bucurat de plajă, și am vizitat fostul sat pescăresc devenit acum turistic.

Când cobori de pe vasul care te aduce pe insulă, între portul vechi și cel nou, intrarea în Fortăreața Bourtzi este străjuită de un monument. De regulă, turiștii îl ignoră, dar mie mi-a trezit interesul.

După ce am citit a cui este statuia, interesul a crescut.

”Alexandros Papadiamantis (1851 – 1911) – născut în Skyatos, cel mai important scriitor grec modern, autorul a numeroase opere literare și traduceri.”

Știu cum funcționează patriotismul local, dar, mi-am spus ”cel mai important scriitor grec modern”? În țara care l-a dat pe Nikos Kazantzakis sau pe laureatul Nobel Odysseas Elytis?

Așadar, era clar că trebuia să aflu cine a fost Alexandros Papadiamantis. Primul pas, vizitarea casei memoriale de pe insulă. Ghinion – casa era închisă în perioada în care noi vizitam insula.

Mi-a rămas ca temă pentru acasă să caut mai multe despre autorul pe care cei din Skyatos îl consideră ”cel mai important scriitor grec modern”.

Așadar, cine a fost Alexandros Papadiamantis?

S-a născut pe Skyatos pe 4 martie 1851, în familia unui preot. Acest lucru își va pune amprenta nu doar asupra operei sale ci și a vieții.

Și-a început studiile la Pireu, dar nu le-a finalizat, din lipsă de bani. În 1879 publică într-un ziar prima sa povestire –  „Emigrantul”. Povestirea are succes și pubicațiile încep să îi solicite tot mai multe astfel de scrieri. Era epoca în care majoritatea scriitorilor își publicau romanele în foileton.

Ziarele dădeau ora exactă nu doar în politică, ci și în literatură. Ca urmare pe parcursul vieții sale, povestirile vor apărea doar în ziare, și, abia după moarte vor fi publicate în volume.

A fost un scriitor prolific, publicând în diferite periodice nu mai puțin de 176 de povestiri. În paralel a fost și un extraordinar traducător, desi engleza și franceza le învățase ca autodidact. Între 1892 și 1897 a fost colaboratorul permanent al ziarului Acropole, unde și-a publicat în foileton romanul ”Țiganca”.

Trăiește o perioadă în Atena, apoi revine pe insula sa natală unde va rămâne în cea mai mare parte a vieții.

Scrierile lui devin tot mai cunoscute iar ziarele se întrec să îi publice povestirile. Asta nu îi aduce însă bunăstarea materială, pentru că el nu a fost niciodată interesat de cât este plătit. De multe ori se întâmpla să ceară prea puțini bani pentru scrierile sale.

Două sunt temele principale ale operelor sale – religia și viața oamenilor simpli din Skyatos. Dincolo de valoarea literară, povestirile sale sunt și un adevărat document etnografic.

În 1908 participă la jubileul de argint al Societății Literare Parnassos, sub patronajul prințesei Maria Bonaparte, celebra scriitoare și psihanalistă căsătorită cu unul dintre fiii Regelui Greciei.

După aceea se întoarce pe insula sa pe care nu o va mai părăsi până la moartea survenită în 1911. Monumentul a fost ridicat în 1925 de către Th. Thomopoulos, unul dintre sculptorii cei mai importați ai momentului.

La vremea aceea, da, Papadiamantis era ”cel mai important scriitor grec modern”.

După moartea lui, faima îi crește, iar Maria Bonaparte va contribui la creșterea reputației sale. Povestirile pe care le-a lăsat încep să fie publicate în volume și traduse în străinătate. Opera lui face obiectul a numeroase studii și volume. Este încadrat printre cei mai importanți scriitori ai liteaturii neo-elene.

Cea mai cunoscută nuvelă a sa rămâne Ucigașa (tradusă și în limba română) în care mitul Meddeei este rescris în decorul Greciei secolului XIX. Povestea a fost ecranizată în 1974 de Costas Ferris – I fonissa.

Scrierile lui Papadiamantis reprezintă o adevărată panoramă a societății elene din acea epocă și acum sunt considerate ca un melanj între Panait Istrati și Ismail Kadare.

Societatea pe care el a descris-o a pierit de mult. Insula aridă, cu oameni săraci, care se luptă cu destinul lor a fost înlocuită cu alta, turistică, veselă, colorată în care vin oameni de pretutindeni să se bucure de soare și vacanța.

Au rămas străzile înguste, casele albe, soarele arzător și marea de un albastru incredibil.

Și scrierile lui Papadiamantis. În mod sigur este un scriitor pe care l-am trecut pe lista celor pe care urmează să îl citesc.

Cristi Nedelcu