Uneori

Uneori îmi vine să te închid într-o colivie
Pe care să o pun pe biroul meu
Să te pot privi ore în șir.
Știu că așa s-ar naște multe poezii
Pentru că ai darul ăsta
De a transforma gesturi mărunte
În versuri
Care chiar dacă pier repede
Au farmecul lor.
Uneori mă gândesc că ar trebui să te înregistrez
Și să îți transcriu toate cuvintele
Apoi nu am altceva de făcut
Decât să le aranjez altfel
Și s-a născut poezia.
Uneori mă gândesc că e așa de ușor
Să fii poet
Dacă ești lângă cine trebuie.

Cristi Nedelcu