Discuțiile despre Premiul Nobel pentru Literatură durează la noi cam 3 zile. Cu o zi înainte de acordarea sa se discută despre de ce nu are literatura română un Nobel (are, dar nu vrem să vorbim despre asta, și despre rolul pe care l-au avut minoritățile în dezvoltarea literaturii române). Două zile după aceea, se vorbește despre faptul că și anul acesta juriul a acordat premiul unui scriitor foarte puțin cunoscut. Adevărul este că în ultimul deceniu, premiile au fost cel puțin surprinzătoare, și pare că juriul și-a stabilit un nou criteriu, și anume acela de a premia doar autori care nu sunt în atenția publicului, și care nu sunt printre scritorii vedete ale marilor saloane literare sau cei prezenți în publicațiile literare importante ale lumii.

După aceste trei zile, subiectul este îngropat. De fapt, este singura dată pe an când literatura devine subiect în spațiul public.

În toate aceste discuții, nu sunt luate în calcul câteva lucruri simple, pe care oricine le poate citi pe siteul nobel.org

Cui a decis Nobel că trebuie să i se acorde Premiul?

Există concepția larg răspândită că Premiul Nobel recompensează cel mai bun scriitor. Ce înseamnă ”cel mai bun” este greu de spus, atunci când vorbim despre literatură. Sub presiunea mediatică și a unei societăți tot mai competitive această idee a ajuns să echivaleze Premiul Nobel cu un fel de Campionat Mondial al Literaturii. De aici la cotele de casele de pariuri a fost doar un pas. Iar aceste cote sunt vehiculate drept indicatori conform cărora ”Scriitorul X este favorit pentru a obține Premiul Nobel”.

În realitate nimeni nu știe cine sunt favoriții, în afară de cei 18 membri ai Academiei Suedeze care deliberează.

Revin la cum a decis Nobel că trebuie acordat premiul. În testamentul lui există o singură frază despre Premiul pentru Literatură. Acesta se acordă

to the person who, in the field of literature, produced the most outstanding work in an idealistic direction

Alfred Nobel’s will

Fraza poate fi interpretată în multe feluri și acum înțelegem mai bine butada lui GB Shaw

Pot să-l iert pe Alfred Nobel pentru că a inventat dinamita, dar numai o persoană diabolică a putut să inventeze Premiul Nobel.

George Bernard Shaw

Oricum, expresia in an idealistic direction acoperă deciziile ”politice” ale juriului, care au făcut atâta vâlvă de-a lungul vremii, și care i-au făcut pe mulți să afirme că Nobelul pentru literatură nu premiază doar valoarea literară. Cazul cel mai flagrant a fost al lui Winston Churchill care, în 1953 a primit Premiul Nobel pentru Literatură, pentru

măiestria realizării descrierilor istorice și a biografiilor, dar și pentru strălucita sa retorică.

Motivația juriului

Pentru toată lumea a fost evident că premiul era unul pur politic, deși Winston Churchill este, înttr-adevăr, unul dintre ultimii mari retori din politică.

Cine poate face o nominalizare?

Conform regulamentului, nominalizările pot fi făcute de

• Membri ai Academiei Suedeze sau ai altor academii

• Profesori de literatură și lingvistică de la universități și colegii universitare

• Laureați ai Premiului Nobel pentru literatură

• Președinții unor societăți literare.

Pentru a face, însă, aceste nominalizări respectivele persoane trebuie să primească o invitație din partea Academiei Suedeze pentru a face nominalizările. Acestea rămân secrete timp de 50 de ani.

Există o listă scurtă?

Da, există o listă scurtă și ea este alcătuită din 5 scriitori. Dar, ca și în cazul nominalizărilor, ele rămân secrete timp de 50 de ani. Prin urmare, știrile care dau unul sau altul dintre scriitori ca fiind pe lista scurtă nu au altă bază decât predicțiile unor pasionați de literatură. Nicio bază factuală.

Calendarul pentru nominalizări este următorul

• Septembrie – Academia Suedeză trimite invitațiile către persoanele care pot face nominalizările

• 31 ianuarie – ultimul termen pentru trimiterea nominalizărilor

• Aprilie – Dintre toți nominalizații, rămân maxim 20 care formează o primă listă a candidaților preliminari.

• Mai – Este definitivată lista scurtă de 5 candidați

• Iulie – Termenul până la care este citită opera celor 5

• Septembrie – Membrii Academiei dezbat cele 5 candidaturi

• Octombrie – Este anunțat Premiul

• Decembrie – Are loc ceremonia.

Nobel contra Nobel

 În 1988, Laurențiu Ulici a scris o carte cu acest titlu (reeditată în 1998) în care a propus pentru fiecare laureat, un premiu alternativ. În încercarea de ”a pune față în față pe scriitorii care au obițnut laurii Premiului Nobel și pe cei rămași în afara opțiunilor Academiei Suedeze.”

Mi-am propus să reiau acest demers, pentru ultimii 10 ani. Am ales acest interval, pentru că, după opinia mea, ultimul deceniu este cel în care deciziile juriului sunt cele mai contestabile. Am încercat să aleg în fiecare caz, un scriitor care are ceva în comun cu laureatul.

Nobel                                       vs                          Nobel

2011 Tomas Tranströmer Suedia / Paul Auster SUA

2012 Mo Yan China / Harumi Murakami Japonia

2013 Alice Munro  Canada / Margaret Eleanor Atwood Canada

2014 Patrick Modiano  Franţa / Michel Houellebecq Franța

2015 Svetlana Alexievici  Belarus/ Ludmila Ulițkaia Rusia

2016 Bob Dylan  SUA / Adunis Siria

2017 Kazuo Ishiguro Regatul Unit / Carlos Ruiz Zafón Spania

2018 Olga Tokarczuk   Polonia / Ismail Kadare Albania

2019 Peter Handke  Austria     / Milan Kundera Cehia

2020 Louise Glück  SUA / Stephen King SUA

2021 Abdulrazak Gurnah Regatul Unit/ Khaled Hosseini Afghanistan SUA

Într-un articol viitor, îmi voi argumenta fiecare decizie în parte.

Acestea sunt alegerile mele. Dar ale voastre care ar fi?

Cristi Nedelcu