Visul

Prima dată a început să viseze asta pe la 6 ani, iar ultima dată la 18 ani. În cei 12 ani, visul a revenit cu o frecvență de cel puțin o dată pe săptămână. Asta înseamnă că l-a visat de 624 de ori. Aproximativ. Și de fiecare dată, visul era același. Aproape identic.

Mergea pe stradă. Era ziuă. Mereu în vis era zi. Mergea grăbit undeva, niciodată nu știa unde, dar știa sigur că era grăbit. Apoi, brusc, se oprea ca și cum un trăsnet l-ar fi lovit. De fapt uneori, o rază de lumină chiar cobora asupra lui și, în clipa aceea, avea o revelație. Nu, nu o revelație. Avea REVELAȚIA. Știa cum se zboare.

Era atât de simplu. Întindea mâinile și ușor se ridica de la pământ. La început ușor, încât nici nu își dădea seama când se afla la 10 metri în aer. Apoi tot mai sus, și mai sus până când oamenii erau niște furnici, străzile se transformau în șireturi, iar câmpiile în platouri.

Și în tot timpul acestui zbor experimenta cea mai pură fericire. Uita pe loc unde se grăbea și ce griji îl apăsau. Uita de orice și se bucura de starea de zbor. Apoi, când cobora pe pământ, simțea nevoia să le împărtășească tuturor bucuria asta.

Dar oamenii nu îl ascultau, și alergau grăbiți fără să știe că ceea ce el voia să le spună era cu mult mai important decât orice s-ar fi întâmplat acolo unde se grăbeau ei.

Când se trezea, trăia un sentiment foarte amestecat. Bucurie pentru secretul pe care îl descoperise, și tristețe că oamenii nu vor să îl asculte. Apoi, treptat bucuria se risipea când își dădea seama că totul fusese doar un vis și că nu descoperise încă secretul zborului. Dar, undeva în adâncul sufletului, îi rămâneau câteva rămășițe din senzația aceea, care îl însoțea câteva zile.

Apoi, visul revenea. A revenit de 624 de ori, până când a dispărut. Imediat cum a dat bacalaureatul.  A intrat la facultate și viața și-a urmat cursul. După facultate și-a găsit un job, s-a căsătorit, au venit copiii și ratele și totul curgea liniștit și previzibil.

Între timp zburase. Și descoperise că zborul nu era deloc așa cum îl visa el. Prima dată când zburase cu avionul, fusese îngrozit. Stătea înfundat în scaun și strângea spasmodic mânerele de pluș, iar fire mici de transpirație i se scurgeau de la tâmple. Cu timpul s-a mai obișnuit, dar tot nu era zborul pe care îl visa în copilărie.

Și, cumva se obișnuise cu asta. Cu ideea că zborul nu este așa cum îl visase el de 624 de ori.

Până în ziua în care a descoperit balonul cu aer cald. Atunci a știut că asta a visat de când era mic.

Prima dată când a văzut un balon cu aer cald, era în America, în Pheonix. Venise în capitala Arizonei, trimis de firmă la o convenție și partenerii i-au propus un zbor cu balonul peste Marele Canion. În dimineața zborului, un vânt puternic s-a iscat din senin și a țintuit la sol toate baloanele.

Peste doi ani, în Cappadocia povestea s-a repetat. De data asta era pe post de turist și venise special să își ia revanșa pentru Arizona. Nu a fost să fie nici de data asta. O ninsoare apărută nu se știe de unde a stins din nou speranța.

Și poate că totul ar fi rămas aici, dacă, într-o bună zi. nu s-ar fi ivit oportunitatea de a zbura, chiar lângă el. Nu mai trebuia să treacă oceanul, sau să ajungă în Cappadocia.

În dimineața în care a decis să facă asta, era destul de frig. Dar îl încălzea ideea că va zbura.

Iar în clipa în care balonul s-a ridicat de la pământ a simțit că pentru asta trăise, fără să știe, și că toate faptele sale de până atunci fuseseră doar pașii premergători acestui moment.

Iar zborul a fost așa cum îl știa – lin, plin de bucurie și de liniște. A închis ochii și, într-o clipă a revenit în copilărie. La propriu. Când i-a redeschis, era din nou în patul lui de copil și trăia aceeași senzație pe care o știa atât de bine. Și a mai înțeles că, de fapt, toată viața lui de până atunci fusese un vis, și că realitatea acum începea.

Și a știut atunci că îi fusese dată a doua șansă și că de data asta nu avea voie să o rateze. Viața lui trebuia să fie legată de zbor.

Cum a început Aventura Baloanelor

Am scris această poveste, după experiența pe care am avut-o cu blogoltenii la Aventura baloanelor. Evenimentul s-a desfășurat la SkyFunPredești și fost o experiență unică, pentru că toți bloggerii au avut ocazia să vadă îndeaproape ce înseamnă un zbor cu balonul. Mai exact ce muncă presupune gonflarea unui balon și ce resurse implică.

Iar bloggerii s-au implicat în toate activitățile cu entuziasm și bucurie. Iar la finalul întregii aventuri, ne-am relaxat cu vinuri oltenești

Pentru mine nu a fost o noutate, deoarece am fost alături de proiectul Aventura Baloanelor încă de la început.

Relația dintre mine și zbor este veche. Începe din copilărie, când visam frecvent că plutesc. Dar asta ați citit ceva mai devreme. Nu am visat de 624 de ori, dar era un vis care revenea periodic. Apoi, în clasa a 11-a, am decis să mă înscriu la planorism. Am urmat cursurile teoretice (unde am învățat mai ceva ca la școală), apoi am început zborul. Da, era aproape ca în visele mele. Decolarea era foarte bruscă, aproape amețeai, mai ales când planorul era remorcat la mosor.  Dar, ajuns acolo sus, totul devenea calm și senin.

A venit însă clasa a 12-a și a trebuit să renunț la planorism, pentru că aveam de învățat pentru facultate. În armată am vrut să mă duc la parașutiști, dar am picat la vizita medicală. Am fost retrogradat la infanterie. A urmat Revoluția, facultatea, jobul, etc. Și zborul a rămas în urmă.

Când am zburat cu avionul nu mi-a fost teamă, dar nici nu mi-a făcut plăcere. Pur și simplu avionul era un mijloc de a mă duce repede dintr-un loc în altul. Departe de ceea ce visam eu.

Și, într-o bună zi, prin 2016, Diana vine acasă veselă

– Gata, ne luăm balon.

Uitasem de tot de visul din copilărie, iar baloanele cu aer cald pentru mine existau doar în romane și filme. În primul moment, m-am gândit că Diana vrea să ne luăm noi un balon cu aer cald.

-Cum adică, ne luăm balon? Cine ”ne luăm balon”?

Apoi m-am liniștit. Era vorba despre un proiect pe care ARIES Oltenia l-a implementat, împreună cu Incubatorul de afaceri Vidin si Incubatorul de afaceri din Montana. Iar în cadrul acestui proiect, a fost cumpărat primul balon cu aer cald din Oltenia.

Și atunci, am zburat pentru prima dată cu balonul. Se întâmpla la o zi după ziua mea de naștere, A fost unul dintre cele mai frumoase cadouri. Am regăsit atunci senzația care mă urmărea în visele din copilărie. Ridicarea de la pământ a fost așa de ușoară încât nici nu am simțit-o. Mă uitam în jur, la toate lucrurile din nacelă, ascultam indicațiile lui Silviu și, când am privit în  jos, deja ne aflam la câțiva metri în aer. Apoi am plutit lin peste case, oameni și câmpuri, când foarte sus, când mai jos și timp ce o oră m-am simțit rupt de orice griji.

Mulți spun că este unul dintre lucurile pe care trebuie să le faci o dată în viață. Eu spun că după ce ai făcut asta o dată îți vei dori să revii acolo sus, în liniștea norilor.

Și am mai revenit de câteva ori. Fie în zbor liber, fie ancorat. Am fost alături de echipă în toată această perioadă, iar când Silviu a venit cu ideea să facem un Festival al Baloanelor, primul de la sud de Carpați, am participat cu entuziasm.

Și așa, în 2019, a avut loc prima ediție a Aventurii Baloanelor. A fost cu adevărat o aventură. Cu trezit la 4 dimineața, cu așteptări cu inima strânsă să nu cumva să se pornească vântul (cel mai mare inamic al baloanelor), în fine cu tot ce înseamnă un astfel de eveniment.

Iar faptul că au venit oameni din București doar pentru a zbura, sau coada care s-a făcut la zborul la ancoră, cu părinți care veniseră de la mare distanță cu copiii, doar pentru a le oferi această experiență, a fost cea mai bună dovadă a succesului.

Apoi a venit pandemia, s-au schimbat reglementările, inclusiv cele europene, ca urmare la Craiova s-a înființat prima școală privată pentru licențierea piloților de baloane cu aer cald din România.

Dar, tot răul spre bine. Acum, craiovenii au la dispoziție nu doar posibiltatea unui zbor cu balonul cu aer cald, dar cei care doresc pot să devină și piloți dacă doresc asta.

Pentru că, așa cum spuneam, odată ce ai călătorit acolo sus îți vei dori mereu să revii.

Aventura Baloanelor este abia la început.

Cristi Nedelcu