Up in the air

Când eram mic, un vis îmi revenea periodic, fără să fie provocat de vreo anume întâmplare diurnă. Zburam. Pur și simplu, la un moment dat aveam o revelație și îmi dădeam seama că noi, oamenii, putem foarte ușor să zburăm, doar dacă ne dorim asta. Și, odată ce acest secret îmi era dezvlăuit , doar prin puterea gândului mă ridicam de la pământ și pluteam ușor pe deasupra oamenilor, a străzilor, a caselor.

De acolo de sus lucrurile și oamenii se văd mici, iar câmpurile, pădurile și lacurile – mari. Când reveneam pe pământ, vedeam lumea altfel, mai liniștit, mai relaxat și cu o dorință nebună de a împărtăși tuturor acest secret.

Cu timpul visul a dispărut, dar nu l-am uitat. În liceu am făcut planorism, am vrut să fac armata la parașutiști, iar după 89 am zburat cu avionul, fie cu unul de mici dimensiuni, fie cu avioane de linie. Niciodată, însă, de câte ori m-am aflat în aer, nu am regăsit senzația aceea din visele copilăriei mele. Pentru că de fiecare dată zborul era însoțit de adrenalină și încordare puternică.

Am regăsit această emoție mult mai târziu, odată cu primul zbor în balon. Aceeași detașare, fără pic de teamă, același sentiment de bucurie, aceeași dorință de a împărăși celor din jur experiența. Un  zbor cu balonul înseamnă plăcerea de a îmbrățișa lumea cu privirea, de a vedea casele mici și oamenii la fel, de a vedea câmpurile întinse, lacurile și pădurile și de a te simți una cu cerul. Un astfel de zbor nu este egalat de nimic. Și merită încercat măcar odată în viață.

Mai mult decât un zbor cu balonul, am avut ocazia să fac parte din echipa care a organizat prima fiesta de baloane din Oltenia, Aventura Baloanelor.

echipa care a făcut posibilă Aventura Baloanelor, Băilești, 2019

De fapt, este singurul eveniment de acest fel din sudul țării, pentru că altele similare se mai organizează la Iași, Baia Mare sau în alte părți la fel de îndepărtate. Interesul pe care l-a suscitat evenimentul a fost pe măsură, și în 30 de minute de când au fost lansate înscrierile, locurile au fost completate.

Patru baloane au venit la Craiova, dar dacă ar fi venit 10 cred că toate zborurile ar fi fost ocupate imediat.

Timp de 3 zile ele au zburat dimineața și seara sub privirile a sute de curioși veniți să vadă cum se ridică baloanele. Iar cei care au venit au asistat și la spectacolul gonflării baloanelor, care este și el unul extrem de spectaculos.

Aventura Baloanelor de la Băilești a avut de toate. Momente de emoție, când una dintre pasagere a fost cerută în căsătorie chiar în timpul zborului, suspans, când un cioban de pe câmp a văzut un balon coborând din cer și a sunat la 112, astfel încât la aterizare ne-am trezit cu echipaje de jandarmi, SMURD, poliție și pomieri pe câmp să se asigure că suntem în regulă, muzică, mulți copii, și, mai ales, bucurie.

Frumusețea experienței unui zbor cu balonul este că de ea se bucură nu doar cei care călătoresc, ci și cei care privesc.  Am văzut un cuplu care a venit cu o rulotă, s-a instalat pe aerodrom și timp ce trei zile ce doi au privit zborurile de dimineață și de seară. Apoi, au strâns și au plecat, continuându-și călătoria. Am văzut fotografi care au venit la 6 dimineața, cu tot arsenalul pentru a nu rata imaginea cu cele patru baloane ridicându-se în ser odată cu soarele. Am văzut un cuplu care a venit cu copiii din Pitești pentru a prinde măcar o ridicare la ancoră de 10 minute. Și am văzut multă bucurie în ochii celor prezenți.

Cea mai frecventă întrebare pe care am primit-o la Aventura Baloanelor a fost ”Și ele cum se întorc?”. Răspunsul cel mai simplu este – nu se întorc. Nu pe calea aerului. Baloanele nu au mijloc propriu de propulsie și nici cârmă. Ele sunt purtate de mișcările aerului și de priceperea pilotului care îl ridică sau îl coboară astfel încât să poată evita unele obstacole, sau să poată ateriza. Dar nu poate face stânga împrejur să se întoarcă de unde a plecat. Ca urmare, fiecare balon are, în afară de pilot, un echipaj de recuperare. Odată aterizat, pilotul trimite coordonatele și echipajul vine cu mașina, strânge balonul și ia pasagerii pentru a îi aduce înapoi.

De ce nu se zboară ziua? După cum le spune și numele baloanele cu aer cald zboară cu aer cald. Altfel spus, aerul din înveliș este încălzit la o temperatură mai mare decât a mediului (da, legea lui Arhimede chiar are aplicații). Or, când afară sunt 40 de grade la umbră, mai greu să încălzești aerul din balon la o temperatură mai mare.

Prin urmare vara se zboară doar dimineața foarte devreme (6 -7) sau seara, în jurul orei 19. Atunci ”se lasă și vântul” . Pentru că vântul este unul dintre inamicii zborului cu balonul. Când vezi un balon umflat îți dai seama că orice adiere mai puternică nu îi face bine deloc. Prin urmare cei care cred că e bine să bată vântul se înșeală amarnic. Este tocmai pe dos. În schimb toamna târziu și iarna se poate zbura și ziua, desigur dacă o permit condițiile meteo.

Ar mai fi multe de povestit despre Aventura Baloanelor. De exemplu, despre botezul de după primul zbor și despre întregul ceremonial. Dar merită ca fiecare să descopere farmecul acestui eveniment, pentru că, în realitate, astfel de experiențe nu se pot povesti. Ele trebuie trăite pe viu. Iar pentru cei care nu au răbdare până anul viitor pot contacta echipa de la Craiova care organizează zboruri.

Și încă odată vă spun – merită! Veți privi lumea cu alți ochi.

Cristi Nedelcu