Un pelerin aparte pe drumul vinului – Cabernet Franc

Prima experiență cu vinurile de la Domeniul Dragași am avut-o acum doi ani, tot în cadrul unei ediții Brânzeturi cum se cuVin. Ce mi-a plăcut atunci, dincolo de experiența în sine, era modul cum au ales cei de la Drăgași să se poziționeze pe piața vinului, o piață unde marketingul contează mai mult decât în alte domenii. Spuneam atunci că, alegând brandul ”Pelerin”, cei de la Drăgași au mers către ideea vinului ca drum. Un drum inițiatic, la capătul căruia poți spune că ai avut parte de o experiență care te-a îmbogățit. La vremea aceea, erau puține etichete, dar vinul era bine făcut și promitea o călătorie interesantă.

sursa foto

Am revenit pe acest drum, tot în urma unei ediții a Brânzeturilor cum se cuVin, eveniment  organizat de Asociația Bloggerilor Olteni și DictionarCulinar.ro și găzduit de Casa Ghincea. De data aceasta, experiența a fost mai compexă, deoarece a cuprins mai multe vinuri. Până să povestesc despre fiecare asociere în parte, trebuie să remarc faptul că principalul câștig al serii a fost întâlnirea cu un soi pe care nu îl cunoșteam – Cabernet Franc. Acesta este unul dintre cele mai populare soiuri din Bordeaux și Valea Loarei, dar este folosit, de regulă în cupaje. În România el a pătruns foarte puțin, de aceea curajul celor de Drăgași trebuie salutat, pentru că vinul merită să fie mult mai mult prezent pe piața din România. În sesiunea de degustări, el a fost prezent în două moduri.

Am să încep cu ceea ce noi am degustat ultima dată, un Cabernet Franc 2015, monosepaj. După cum spuneam, de regulă, Cabernet Franc este folosit în cupaje, împreună cu Merlot sau Cabernet Sauvignon. Acest lucru se întâmplă deoarece el are în principal un gust ale cărui caracteristici sunt vegetale, în special ardei gras verde. Cupajarea cu Merlot sau cu Caberbet Sauvignon îi oferă forța și aromele de fructe de pădure ce echilibrează un vin. De data aceasta cei de la Domeniul Drăgași au ales să îl vinifice ca monosepaj, și rezultatul a fost de remarcat. Deși discuțiile purtate în jurul vinului au pornit ideea că vinul a fost desfăcut prea devreme, iar capacitatea lui de învechire ar face să atingă maturitatea peste doi ani, senzația mea a fost că vinul era într-un moment în care expresivitatea lui era deplină. Într-adevăr, este lipsit de aromele complexe ale unui Cabernet Sauvignon, dar este mai catifelat și mai delicat, ceea ce îl face mai elegant. Acum, așa cum convenim la sfârșitul fiecărei sesiuni de degustare fiecare are propriile preferințe, iar pentru mine este mai bine ca degustarea să se încheie cu un vin mai puțin plin.

Vinul a fost asociat cu o brânză pe care am gustat-o în premieră – Irish Ceddar. Brânza Cedar este una cele mai cunoscute din gastronomia engleză și se regăsește în numeroase sortimente. Brânza Cedar este produsă din lapte de vacă iar aroma ei variază de la mediu la intens, în funcţie de gradul de maturare. Brânza pe care noi am degustat-o fusese expusă unei maturări de aproximativ 6 luni (estimarea lui Alin Sântimbrean de la dictionarculinar.ro). Culoarea este intensă, iar gustul plin, care a fost augumentat prin condimentarea cu piper. Din punctul meu de vedere, deși atât vinul cât și brânza au fost vedete pe palierul lor, combinația nu a fost cea mai bună, tocmai pentru că a inclus două ingredinete care, fiecare, își reclama superioritatea. Sau, fiind prima mea întâlnire atît cu Cabernet Franc, cât și cu Irish Ceddar, am preferat să mi le întipăresc în memoria papilelor pe fiecare separat.

Al doilea mod în care Cabernet Franc ne-a fost prezentat, a fost un roze – cupaj Cabernet Franc 80% si Merlot 20%. După cum a spus Mihai Voinea, vinul a fost realizat la cererea finanțatorilor. O decizie de marketing așadar, pentru că, da, vinul este un produs puternic marketizat. Iar acum sunt în trend vinurile roze, cu o culoare pală. S-a dus vremea vinurilor roze aprinse, acum ”se poartă” culorile mai liniștite, cu reflexe argintii. Cum vinul roze este singurul la care vinificatorul poate decide culoarea, aici chiar putem vorbi despre o modă. Vinul a fost unul expresiv, cu o aciditate ușor crescută și cu o aromă mai subtilă decât m-aș fi așteptat. De regulă vinul roze are buchetul unui vin alb și gustul unui vin roșu. Aici, buchetul era mai curând spre un vin roșu, dar acest lucru nu îi știrbea din farmec. Vinul a fost asociat cu o brânză Gouda – Delaco D’Excepție. Gouda este o brânză al cărui nume este dat de orașul olandez unde s-a obținut prima dată și este produsă din lapte de vacă. Ca și cazul Cedar, diferența o face perioada de maturare. Dacă aceasta este scăzută, brânza se asortează mai curând cu bere, în timp după o perioadă de maturare de câteva luni (între 4 și 6) se potriveşte cu un vin cu arome de fructe. Din această cauză, nici această asociere nu a fost cea mai reușită, pentru că ar fi cerut un roze mai fructat, sau un vin alb.

Dacă tot am vorbit despre asociere, cea mai reușită a fost prima. Un Sauvignon Blanc 2016 Petit Fume și un Camembert – Ile de France. Vinul a avut un buchet mai slab decât are, în general, un Sauvignon Blanc. Aromele erau mai mult vegetale și mai puțin fructate, dar faptul că avea o aciditate scăzută, precum și post-gustul intens îl făceau echilibrat. Camambertul a fost servit la temperatura ideală, care a făcut ca exteriorul cu mucegai alb să fie ușor crocant, în timp ce interiorul era moale, spre păstos. Aroma camambertului se echilibra cu cea mai slabă a Sauvignonului, dând ansamblului o notă generală care se imprima în memoria papilelor gustative.

Ultima asocierea de care vă povestesc aici (a doua în ordine cronologică acolo) a fost între Petit Cuvee Blanc 2017 și Havarti. Vinul a fost un cupaj Sauvignon Blanc și Pinot Gris, ambele din 2017. După cum ne-a spus Mihai Voinea cupajul a fost realizat pentru a vinde, în special Pinot Gris-ul. Ca și în cazul Cabernet Francului și la Pinot Gris, piața din România nu este foarte propice cu acest soi, deși el este unul dintre cele mai interesante. Rezultatul a fost un vin cu aroma scăzută, dar cu gust intens fructat și cu un post-gust ușor dulce. Combinația cu Havarti Delaco D’Exceptie, nu a fost rea, dar nici să te impresioneze în mod deosebit.

În concluzie, o seară extrem de reușită al cărei principal câștig este întâlnirea cu un soi care ar merita mai mult promovat în România – Caberbet Franc.

Cristi Nedelcu