Să faci un lucru să meargă timp de 13 ani nu este la îndemâna oricui. Într-o țară în care multe proiecte se nasc pe hârtie, puține prind viață și mai puține rezistă. De aceea, evenimentul prin care s-au marcat 13 ani de Blog Meet a avut o încărcătură specială, dincolo de degustarea propriu zisă și de petrecerea de după.

Și pentru că veni vorba despre degustare, trebuie să spun că ne-am delectat cu vinuri de la Vânju Mare și cu brânzeturi de la Delaco. De altfel, și ultima degustare tot cu vinuri de la această cramă fusese, doar că atunci evenimentul s-a desfășurat chiar la fața locului . Acum, gazde ne-au fost cei de la Casa Universitarilor , sau Casa Romanescu așa cum îmi place mie să îi spun, pentru că a aparținut marelui primar Nicolae Romanescu.

Vinurile ne-au fost prezentate de reprezentanții Domeniilor Vânju Mare, Virgil Turcu – Manager de vânzări, și Aliona Ionescu – Șef de laborator, iar brânzeturile de Daniel Botea – degustător autorizat de brânză.

Dacă data trecută, la Vânju Mare, am avut la degustare vinuri din gama Emissarius și Prince Vlad, acum a fost rândul gamei Vinul Principelui, denumire deloc întâmplătoare.

Pornind de la poezia lui Păstorel Teodoreanu „Golul Drâncei”, în care poetul considera „vinul porfirogenet din coasta stâncii” ca fiind „unicul voievod măreț de Mehedinți”, noi am dorit să readucem în atenție un alt voievod măreț, care a fost Ban al Craiovei și Bănișor de Mehedinți.

https://vvm.ro/vinul-principelui/

Toate vinurile au fost cupaje și multisepaje (voi reveni asupra diferenței). Așa cum ne-am obișnuit, degustarea a început cu vinurile albe.

Primul vin a fost un cupaj de Tămâioasă Românească și Chardonnay sec.

După cum ne-a spus Aliona, acest vin a fost creat pentru a vedea cum se comportă la cupajare un soi aromat (Tămâioasă Românească) și unul nearomat (Chardonnay ). Rezultatul este un vin cu arome ușoare de mere verzi, gust fructat, plin, echilibrat. El a fost asociat cu un camambert care mie s-a părut destul de banal.

A urmat al doilea vin alb – tot un cupaj, de data asta între Sauvignon Blanc și Riesling Italian.

Strugurii de Sauvignon Blanc provind dintr-una dintre cele mai vechi vițe din plantație – peste 60 de ani. Firesc s-a născut întreabarea cât de mult poate rodi o viță de vie. Și, surprinzător, sau nu, răspunsul nu ține numai de biologie, ci și de marketing. Mai exact, o vie este lăsată să rodească atât timp cât este consierată că aduce profit. Evident, cu cât este mai veche, cu atât productivitatea scade, dar calitatea crește, pentru că rădăcinile sunt tot mai adânci și îmbogățesc planta cu minerale care se vor regsi apoi în gust. În cazul de față, vinul rezultat din această ”coproducție” româno-italiană este un vin cu arome discrete și fine de lime și mere verzi și cu o acciditate mai ridicată. El a fost asociat cu un brie, tot o brânză cu mucegai alb, pe care, sincer să fiu, vizual nu prea am deosebit-o de camambert. Gustul era însă mult mai plin, iar asocierea mai reușită.

Am trecut apoi la roze, din Fetească Neagră un vin cu acciditate și alcool mai ridicate decât întâlnim de obicei la vinurile din această categorie, care sunt catalogate ca vinuri mai soft.

Dar 2024 a fost un an secetos, cu acumulări însemnate de zaharuri, care s-au simțit în vin. Aromele florale erau destul de pregnante, iar postgustul ușor amărui avea nuanțe de grefuri și piersici românești. El s-a armonizat foarte bine cu British Cheddar Delaco, al cărui gust avea nuanțe de alune. Pentru mine a fost asocierea serii, deși, de obicei, aleg asocieri care să cuprindă vinuri roșii. De data aceasta, am făcut o excepție.

A urmat o mică relaxare a papilelor gustative. Adică masa. Pentru că, după trei vinuri, este greu să mai duci o degustare fără să mănânci nimic.

Am încheiat cu vinurile roșii, iar primul dintre ele a fost un multisepaj format din 75% cabernet sauvignon și 25% Syrah.

Și pentru că am ajuns aici, să facem și diferența dintre cupaj și multisepaj. Este vorba despre tehnici diferite de obținere a vinului. În primul caz este vinificat separat fiecare soi în parte și apoi prin încercări succesive se stabilește amestecul dorit. În al doilea caz strugurii din cele două soiuri sunt culeși și vinificați împreună. Desigur, al doilea procedeu este mult mai dificil decât primul și, de aceea, mai puțin folosit.

Și dacă tot suntem la acest capitol, al terminologiei, să mai spunem că, din păcate, în România lipsește un dicționar terminologic oenologic. Iar dacă ne uităm în Dex, acolo singurul termen care apare este cel de ”cupaj”. ”Multisepaj nu apare, iar termenul de asamblaj care se folosește și el uneori nu are legătură cu vinul. Dezbaterea asta care există de ceva vreme în lumea vinului de la noi va fi închisă abia când va fi publicat primul dicționar terminologic românesc al vinului. În Franta, de exemplu, cartea lui Michel Veron ”Oenologie: lexique du vin” are aproape 200 de pagini.

Dar să revenim la vinul de la care am plecat în această digresiune. Un vin catifelat, nu atât de intens pe cât te-ai aștepta având în vedere procentul de Cabernet Sauvignon. În mod cert Syrahul l-a domolit destul de mult. Aromele erau în special de fructe de pădure și, după cum spunea Daniel, ar fi trebuit să simțim și ceva condimente. Doar că mie nu mi s-au părut atât de prezente. A fost asociat cu Grand Blue Delaco, o brânză cu mucegai albastru care, într-adevăr, avea nuanțe picante.

Iar ultimul vin al serii a fost un cupaj de Merlot și Syrah demisec.

Un vin elegant, cu arome de prune uscate și fructe roșii, în care taninurile se simțeau destul de bine, fără a fi astringente. El a fost asociat cu un Grana Padano, o brânză puternic maturată cu gust intens de unt, alune și nuci. O brânză care, de regulă, este asociată cu un Cabernet Sauvignon pur a cărui intensitate îi face față. În combinație cu cupajul de Merlot și Syrah, brânza a fost mai puternică.

Bineînțeles că de la aniversare nu putea lipsi tortul.

Așadar, a fost o petrecere cu de toate – vinuri bune, brânzeturi de asemenea, discuții spumoase și multă voie bună.

Cristi Nedelcu