Suita albă de la Gîrboiu

Publicat de CristiNedelcu pe

A reînceput seria de degustări

foto – Daniel Botea

După mai bine de un an, seria de evenimente ”Brânzeturi cum se cuVin” organizată de Asociația Bloggerilor Olteni și DictionarCulinar.ro a fost reluată. Ediția cu numărul 36 ne-a adus în prim plan vinurile Cramei Gîrboiu. Cramă a fost înființată de familia Gîrboiu după ce a cumpărat o fostă fermă care aparținea de IAS Cotești (Vrancea). Domeniul avea în proprietate aproximativ 45 de ha de viță de vie și fostul combinat de vinificație aflat într-o stare de degradare vizibilă. Acum, crama vinifică strugurii de pe aproximativ 250 de hectare și a lansat mai multe game de vinuri cu care a intrat pe piața HORECA.

La degustare, vinurile au fost asociate cu brânza de la Delaco – Fan Brânză. Delaco este unul dintre cei mai mari jucători de pe piața de brânzeturi din România,  și parte integrantă a grupului francez Savencia, un producător de top de pe piața de lactate la nivel mondial.

Evenimentul a avut loc, așa cum ne-am obișnuit deja la Ribs House, iar vinurile ne-au fost povestite de somelierul Eugen Tăraș.

O degustare diferită

Care au fost elementele care au făcut ca această degustare să fie diferită de cele de până acum?

În primul rând pentru că am avut prilejul să  degust un soi despre care nu auzisem până acum – Șarbă. Este un soi românesc de struguri albi obținut în anii 70 la Stațiunea Odobești prin încrucișarea a două soiuri: Tămâioasă Românească și Riesling Italian. Este catalogat drept un soi  semiaromat. Imediat după omologare avea o aromă intensă asemănătoare cu mirosul de trandafiri de dulceață. Apoi, fără ca specialiștii să știe de ce, aroma s-a mai estompat. Unele vinuri au aroma la nivelul de la momentul omologării, altele au nivelul de aromă foarte mult estompat. A fost și cazul șarbei de la Gîrboiu a cărui aromă nu a fost atât intensă, cât mai curând suavă și plăcută. Un vin discret și moale.

Al doilea lucru care a făcut ca degustarea să fie diferită de cele de până acum a fost faptul că vedetele serii au fost vinurile albe. De regulă la aceste degustări vinurile albe doar deschideau seara, pregătindu-ne pentru artileria grea – vinurile roșii. De data aceasta, cele 4 vinuri albe de la început au reprezentat partea cea mai consistentă a degustării. Le-am numit

Suita albă de la Gîrboiu

De ce am ales acest termen? Pentru că am pornit de la definiția din dex

Suită = Ciclu de piese cu caracter dansant scrise în aceeași tonalitate, dar contrastante prin caracter și prin mișcare.

Or cele patru vinuri exact așa au fost – în aceeași tonalitate (alb), dar având caracteristici chiar contrastante. Dar despre fiecare dintre ele, ceva mai încolo când voi analiza nu doar fiecare vin, ci fiecare asociere, pentru că evenimentul se numește ”Brânzeturi cum se cuVin”. Prin urmare nu numai vinurile sunt importante ci și modul cum se îmbină cu brânza.

Cum a decurs degustarea

Seara a fost deschisă de Cuartz White, un spumant de Fetească Albă, vinificat în brut. Un vin parfumat, destul de scurt, care a fost asociat cu un Camembert Île de France. O brânză moale, ușor cauciucată, cu mucegai alb.

O Combinație corectă, care a echilibrat cele două gusturi, dar fără să strălucească.

A urmat Bacanta, șarba despre care aminteam. Baricat în stejar franțuzesc, vinul are o aromă fină. Este un vin moale, plăcut și rotund. Ținut în gură, capătă un gust amărui, care îi dă o notă aparte. A fost asociat cu Cheddar, o brânză englezească  ușor dulceagă. În combinație cu vinul discret, brânza a fost mai pregnantă.

Al treilea vin a fost Petite Helena un asamblaj între Șarbă și Chardonnay. Combinația dintre cele două soiuri a făcut ca vinul să fie mai aromat, mai sprințar și mai alcoolizat decât Bacanta. Vinul a fost asociat cu Maasdam Delaco D’Exceptie, o brânză olandeză, ușor dulceagă. Combinația a fost cea mai reușită a serii, evident după părerea mea. Mixul de arome de la brânză s-a contopit foarte bine cu ușoara agresivitate a vinului.

A urmat o nouă Bacantă, de data asta o Tămâioasa Românească  demidulce. Un vin plăcut cu o acciditate peste medie, dar echilibrat și. rotund. A fost asociată cu Ementaler. Dacă vinul a avut personalitate, combinația nu a fost extrem de reușită, pentru că brânza devenea fadă și i se estompa gustul.

Cu această Bacantă s-a încheiat sutita albă a serii. A urmat singurul vin roșu al degustării – Constantin, un cupaj de Merlot, Cabernet Sauvignon și Fetească Neagră. Vinul fusese desfăcut și aerisit câteva ore. Dar, după gustul meu era puțin cam prea cald, ceea ce i-a diminuat din calități. Un vin puternic, dar nu agresiv, cu nuanțe de fructe de pădure. În schimb, a fost foarte bine combinat cu Grana Padano Delaco D’Exceptie, un cașcaval dublu maturat.

Degustarea s-a încheiat la fel cum s-a deschis – cu un vin spumant, de data aceasta un rose – Cuartz Rose. Un vin jucăuș, dar care pălea comparat cu spumantul alb din deschidere. Asocierea a fost făcută cu Brie au Bleu Île-de-France, o brânză atât cu mucegai alb, cât și albastru. Combinația a fost una destul de reușită, dar papilele gustative deja obosiseră după o seară plină.

O seară care ne-a adus aminte cât de mult ne-au lipsit aceste întâlniri.

Cristi Nedelcu


0 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *