O altfel de experienţă în Grecia

Este greu să ajungi în Grecia şi să ai parte de o experienţă turistică în care să nu fie incluse unul dintre următoarele ingrediente – mare, plajă, sit antic, călătorie cu vaporul, seară tradiţională, dans grecesc. Şi totuşi.. se poate. Dar pentru asta trebuie să ai încredere în greci atunci când îţi propun ceva. Mai exact să apelezi la una dintre agenţiile de turism de care Paralia este plină (am uitat să vă spun că experienţa asta este destinată celor care au ales cea mai populară destinaţie turistică din Grecia – Paralia Katerini, locul unde au fugit toţi turiştii români izgoniţi de preţurile de pe litoralul românesc şi de obiceiurile tot mai barbare de pe plajele româneşti).

Experienţa despre care vă vorbesc constă în vizitarea unui satului Pieria care a trecut în câteva zeci de ani de la o starea de semi ruină la statutul de localitate-magazin. Satul este cocoţat pe un vârf de munte, încât îţi este imposibil să îţi imaginezi cum au putut oamenii să îşi construiască acolo casele.  E drept că, dacă între timp ai văzut Meteora, întrebarea începe să îşi piardă din sens.

Satul a fost construit de oamenii care s-ai refugiat din calea turcilor când aceştia au invadat zona. Sute de ani au trăit acolo, şi, ceea nu au reuşit invadatorii, a reuşit modernitatea secolului XX. Localitatea a fost părăsită în timpul regimului generalilor, oamenii plecând care încotro în căutarea unei alte vieţi. În ultimii ani, lucrurile s-au schimbat din nou şi reveniţi în locul de baştină, oamenii de aici au pus la punct un ingenios plan. Fiecare casă a devenit magazin, terasă, atelier, orice poate oferi ceva unde să îţi poţi cheltui banii. Pasul doi l-a reprezentat înţelegerea cu agenţiile de turism care duc acolo turiştii (de obicei fără să le spună foarte bine ce vor vedea) într-un mic popas între două obiective mult mai „titrate” (de regulă Pieria urmează după Olimp). La Pieria este greu să ajungi dacă nu faci una dintre excursiile cu autocarul organizate de agenţiile locale. În primul rând pentru că, indiferent ce ţi-ar povesti cineva, nu pleci să cauţi un sat grecesc transformat într-un imens magazin în condiţiile în care în Grecia  orice vizitezi trebuie să aibă legătură ori cu marea, ori cu antichitatea. În al doilea rând pentru că ceea ce îţi oferă este greu de explicat în câteva cuvinte unor turişti care au de obicei lista făcută de acasă.

O plimbare pe străduţele întortocheate, strecurându-te printre case al căror principal farmec îl reprezintă amestecul de tradiţional şi modern-turistic, nu pare foarte ofertantă. Dar, când ajungi acolo, lucrurile capătă cu totul altă valoare.

Intrarea este spectaculoasă . Câteva zeci de indicatoare, toate în limba elenă (deşi turiştii autohtoni sunt cvasi-inexistenţi) îţi dau senzaţia că te vei avânta într-un labirint, lipsit de firul călăuzitor al Ariadnei.

După primii paşi eşti cucerit de ceea ce vezi – străzi de piatră înguste, care se strecoară aidoma unor râuri pietrificare printre case unele renovate şi arătând semeţ, altele în construcţie, altele părăginite.

Satul trăieşte după ritmul autocarelor care aduc turişti. Aerul dens pare a fi învelit totul într-o foaie invizibilă. Căldura este aproape materială şi totul pare încremenit. Nimeni nu face nici o mişcare, pentru că orice mişcare te face să transpiri. Deodată patru autocare debarcă aproximativ 160 de turişti ceea ce echivalează cu o adevărată invazie a micuţei localităţi. Oamenii ies brusc din amorţeală, prăvăliile devin animate, iar la restaurante chelnerii scutură firimituri inexistente de pe feţele de masă în aşteptarea clienţilor.

Înţelegerea dintre agenţii şi oamenii din aşezare devine acum evidentă. Desantul are loc la ora prânzului, când turiştii, obosiţi de drumul prin Olimp (nu e aşa uşor să păşeşti pe urmele zeilor, chiar dacă ai potecă betonată) şi de numeroasele legende pe care trebuie să le ţină minte măcar până vor povesti colegilor ce au văzut în vacanţă, simt nevoia unui popas. Iar terasele umbrite te îmbie să te aşezi şi să îţi tragi sufletul pentru partida de shopping ce va urma. Pentru că în Pieria te afli într-un fel de mall în aer liber din care nu vei putea pleca fără să cumperi ceva.

Shoppingul compulsiv de care suferă orice turist se poate aici manifesta din plin. Anul trecut când am ajuns pe străzile pietruite ale oraşului criza din Grecia era subiectul pe buzele tuturor europenilor. Referendumul anti FMI şi UE abia se încheiase şi încă nu se ştia că acesta este un referendum balcanic pe care oamenii politici îl ignoră apoi (nu ca în recentul caz britanic când aceştia ţin musai să aplice rezultatele unui referendum chiar dacă acesta riscă să scufunde o ţară). Cu toate acestea, grecii, cel puţin din zona aceea, păreau a fi pe alt continent.  Grexitul părea ceva de neconceput (cum s-a şi dovedit) iar problemele economice erau cu totul altele – cât sunt dispuşi turiştii să cheltuie pentru toate lucrurile care li se oferă. Şi li se oferă nenumărate – de la păpuşi pentru cei care doresc să se iniţieze în arta teatrului de marionete, până la scaune pictatate sau suvenirui dintre cele mai diverse.

Undeva prin ochiul unei ferestre marea licărea amintind turiştilor că ea ar trebui să fie principala atracţie pentru care se află acolo.

Înainte de a coborî din nou pe serpentinele care parcă sunt mai numeroase şi mai strânse la plecare, mai aruncăm o privire spre litoralul care ne aşteaptă. Până la urmă a trebuit să urcăm tocmai aici pentru a putea admira ţărmul grecesc în toată frumuseţea lui. Undeva parcă se aud strigătele aheilor „Thalassa! Thalassa!”

Articol înscris în concursul Thailanda, Te Iubesc! organizat de KLM România, în colaborare cu Tedoo.ro și T.A.T. Balkans