În urmă nu cu mult timp, am vizitat Apusenii, într-o călătorie despre care am scris aici. Nu m-am gândit, la vremea aceea, că voi reveni atât de repede în zonă, și nici că voi găsi puncte de interes despre care nu știam nimic până acum. Dar, cum Călin Bobora a dat adunarea, iar Daniel Botea ne-a organizat, eu și Diana ne-am înscris cu entuziasm în  periplul #Hunedoara Neștiută.

Practic a fost un weekend pe care l-am petrecut în comuna Peștișul Mic, plin cu de toate – istorie, etnografie, gastronomie, drumeții și multe lucruri de descoperit.

Gazdă ne-a fost primarul din Peștișul Mic, Daniel Dobruțchi, care vrea să exploateze la maxim potențialul turistic al zonei. Iar weekendul pe care l-am petrecut aici, și obiectivele vizitate ne-au convins că dacă toate planurile vor fi puse în practică, locul va deveni unul foarte căutat de turiști.

Dar să o luăm cu începutul.

Istoric

Comuna Peștișu Mic a fost din cele mai vechi timpuri un loc unde oamenii s-au așezat să locuiască. Voi vorbi mai jos despre descoperirile arheologice care atestă prezența Oamenilor de Neanderthal pe aceste locuri. Cert este că zona le oferea toate resursele de care aveau nevoie – apă, piatră, lemn, vânat, etc. Ca urmare zona a fost locuită neîntrerupt din preistorie și până în prezent.

Dovadă numeroasele descoperiri arhelogice care atestă acest lucru. Multe dintre vestigii încă așteaptă să fie săpate și cercetate. Așa este în satul Josani unde s-ar afla un întreg oraș roman care nu a fost încă săpat. În alt punct – Mânerău a fost descoperită o vilă romană, care, de asemenea, așteaptă să fie pusă în valoare.

Cea mai veche atestare documentară a comunei este din jurul anilor 1300 în documentele maghiare. De atunci zona începe să fie mereu amintită, mai ales legată de pădurenii care locuiau pe culmi.

Comuna Peștișu Mic este împărțită, practic, în două zone total diferite.

Pe de o parte este zona de deal, Ținutul Pădurenilor, alcătuită din satele Ciulpaz, Cutin si Dumbrava, iar pe de altă parte, este zona de pe Valea Cernei, sau Valea Roatei cum mai este denumită, care cuprinde satele satele Pestişu Mic, Josani, Nandru şi Valea Nandrului.

Acest lucru face ca în aria pe care se află comuna să întâlnim 3 zone etnografice – cea a pădurenilor, cea a locuitorilor din vale și cea a ceangăilor. Aceștia din urmă au venit ceva mai târziu în zonă, iar prezența lor a influențat populația majoritară.

Obiective de vizitat

Zona este bogată în obiective naturale și istorice. Noi am avut un weekend plin cu experiențe dintre cele mai diverse.

Peștera Uscată (Curată )

Este una dintre cele patru peșteri care se găsesc pe teritoriul comunei, și care, odată amenajate, pot deveni puncte de atracție pentru turiști.

De la pensiunea unde am fost cazați se ajunge relativ repede, dar urcușul nu e chiar ușor.

Drumul durează maxim 15 minute, dar este pieptiș și, dacă urcați aveți neapărat nevoie de ghete. În niciun caz să nu vă aventurați în adidași sau pantofi. Înainte de a intra în peștera, merită să zăboviți o clipă să admirați peisajul. De acolo se văd și culmile Ținutului Pădurenilor, și Valea Roatei.

Peștera face parte dintr-un complex de trei peșteri (alături de Peștera Spurcată și încă una care nu are deocamdată o denumire), descoperit la sfârșitul secolului XIX de prima femeie arheolog din Transilvania, Zsófia Torma, cea care a avut un rol determinant în fondarea Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei.

În peșteră au fost găsite dovezi ale locuirii de către Oamenii de Neanderthal (fragmente de unelte de silex). Cercetările au fost continuate în anii 50 de CS Nicolaescu Plopșor care a stabilit că peștera a fost locuită acum aproximativ 35.000 de ani (aproape de momentul în care această specie a dispărut).

În anii 80 aici s-au făcut alte săpături, iar tot ceea ce s-a decoperit se află acum în colecția Muzeului din Deva.

Până nu de mult, peștera a fost în patrimoniul MApN și a servit ca depozit de muniții. Așa se explică zidurile de la intrare și ușa de metal care închide intrarea.

Muzeul Omului de Neanderthal

Tot ce v-am povestit până acum urmează să fie transpus într-un discurs muzeal gândit de doi specialiști în istorie și turism – Cristian Roman (unul dintre cei mai tineri doctori în istorie din țară, fost director al  Muzeului Castelul Corvinilor, arheolog specialist în preistorie) și Marius Achim (pasionat de turism și istorie, fondator al parcului de reconstituire istorică Hunedava).

Planul pe care ei l-au pus la punct include amenajarea traseului spre Peștera Uscată, și refacerea în interior a unei așezări neanderthaliene. Practic vizitatorii vor putea vedea reconstruite condițiile de trai ale unui grup de astfel de oameni arhaici, cu manechine care vor reproduce cât mai aproape de realitate înfățișarea acestora. De asemenea, partea de săpături arheologice, care încă nu a fost astupată va fi asfel amenajată încât turiștii să își poată face o idee despre ce înseamnă munca de arheolog, în astfel de condiții.

De la Peștera Uscată va urma o pasarelă care va face legătura cu celelate peșteri (Spurcată și Nenumită), iar la capăt va fi amenajat Muzeul Omului de Neandhetral (inspirat din Moesgaard Museum din Danemarca)

În plus va fi amenajată o așezare experimentală, în care elevii, dar și toți cei care doresc, vor putea experimenta modul de viață al oamenilor de acum 35.000 de ani – vor putea învăța să obțină arme din silex, să confecționeze diverse obiecte pe care neandhetalienii le foloseau.

Sună puțin cam fantasmagoric pentru România, nu?

Dacă i-ați cunoaște și voi de pe Cristi și Marius și i-ați auzi cum vorbesc, cum explică, cum s-au gândit la aproape fiecare detaliu, ați înțelege cum au reușit să îl convingă pe primar să se alăture acestei inițiative, care va face din Peștișu Mic un punct turistic major.

Când muzeul va fi inaugurat, sigur mă voi număra printre primii vizitatori și voi scrie atunci un articol cu un link spre cel de acum, pentru a vedea dacă este cum am prevăzut sau nu.

A, știu. O să întrebați de fonduri. Un astfel de proiect se ridică la câteva milioane de euro și evident că Primăria nu are banii. Dar, pentru Cristi și Marius asta nu este o problemă. Ei sunt convinși că, în momentul în care se va deschide linia de finanțare potrivită, vor ști să accesze fondurile europene care pot finanța proiectul. Iar Primăria și-a declarat tot sprijinul, pentru că vrea să profite de afluxul de turiști care vin în Hunedoara, în special la Castelul Corvinilor și să îi atragă aici. Deocamdată a făcut primul pas – terenul necesar, cu tot cu peșteri, a fost intabulat.

Schitul Sf. Nectarie

Este un ansablu monahal recent, a cărui construcție a început acum 8 ani. Dacă schitul nu oferă o istorie veche, în schimb compensează cu o arhitectură bogată, cu un cadru natural minunat și cu posibilitatea de a petrece câteva clipe liniștite (dacă nu este vreo sărbătoare, pentru că atunci schitul devine arhiplin).

• 

Valea Fosiliferă

Vi s-a întâmplat vreodată să mergeți într-o pădure și să călcați, la propriu, pe melci fosilizați? Mie, sincer nu. Am experimentat asta acum, când am vizitat o râpă din Valea Roatei. Torentele care curg în special primăvara au erodat pământul de deasupra, lăsând la suprafață stratul fosilifer.

Practic nu ai decât să te apleci și să culegi melci care acum 250 de milioane de ani erau organisme vii.

Specialiștii spun că aceste fosile datează din perioada în care Oceanul Planetar arăta cu totul altfel decât acum. Mai exact în Mezozoic, uscatul era împărțit în Laurasia și  Gondwana, iar între cele două continente se afla Marea Thetys. Oceanul Indian, Marea Mediterană, Marea Neagră și Marea Caspică sunt rămășițe ale acestei mări preistorice.

Bineînțeles că nu am ratat ocazia de a lua câteva pentru colecția de acasă. Nu în fiecare zi poți găsi fosile de pe vremea dinozaurilor.

Valea Mierii

Valea Roatei era cunoscută odinioară drept Valea Mierii. Asta pentru că, una dintre principalele îndeletniciri ale oamenilor era creșterea albinelor. De altfel, atât cercetările arheologice, cât și documentele arată că această ocupație are o străvăche tradiție în zonă.

Ea era legată, într-un mod poate neașteptat, de creșterea viței de vie, care era și ea dezvoltată pe pantele dealurilor. Din păcate, după venirea comuniștilor, viile au fost scose.

• 

În schimb, albinăritul s-a păstrat până în zilele de azi, și sunt familii care transmit această ocupație din generație în generație.

Familia Hodor, la care noi am poposit, într-un adevărat workshop, se află la a treia generație de stupari. Cei bătrâni își aduc aminte că, înainte de război, veneau aici negustorii evrei din Cluj pentru a cumpăra miere, ceară și must. Valea Mierii era una dintre principalele surse de produse apicole pentru marile orașe.

Acum, în zonă se află câteva zeci de stupari. Îndeletnicirea este una grea, dar pentru cei cărora le plac albinele, este plină de satisfacții. Ioan Ciprian Hodor, cel care ne-a arătat toate tainele stupăritului are peste 200 de stupi. Primăvara le încarcă în rulotă și vine cu ele în Dolj, la Cetate, la rapiță.

”Acum e bine, povestește el. Înainte de 89, nu puteai merge oriunde. Fiecare județ avea alocată o anumită zonă unde putea merge cu stupii. Vă dați seama că locurile cele mai bune se dădeau celor de la partid. Socrul meu folosea pavilionul acesta (ne arată o remocă veche de stupi). ”

Ioan Ciprian Hodor

Un stup este o adevărată fabrică. Fiecare albină are rolul ei bine stabilit – de la matcă, la albinele care aduc polenul, sau la cele care asigură ventilarea în stup (cu aripile), pentru a păstra temperatura optimă.

Ar fi multe de povestit, pentru că albinăritul are multe secrete. Ion Hodor ne-a împărtășit câteva.

Mierea pe care ei o produc este 100% ecologică (nu mulți pot spune că au un astfel de certificat).

Spații de cazare

Am fost cazați la Pensiunea Fan, care se află foarte aproape de Peștera Uscată. Pensiunea este foarte modernă și oferă toate facilitățile de care ai nevoie pentru a te relaxa după drumețiile de peste zi.

Nu este singura posibilitate de cazare din zonă. Noi am mai vizitat și Casa Crăciun, o cabană așezată pe un deal de unde se deschide o perspectivă spectaculoasă.

• 

• 

Nu am amintit despre excursia pe care am făcut-o la punctul gastronomic  Cutin, pentru că despre asta voi scrie un articol separat.

Ediția de acum a evenimentului Hunedoara Neștiută a fost organizată de Primăria Peștișu Mic, Pensiunea Fan și Călin Bobora.

Cristi Nedelcu