Ipac dau de știre domniilor voastre că în Cetatea Banilor iastă de ceva vreme un cin al hronicarilor de modă nouă, care și-au pus în mintea lor să nevoiască și să scrie toate câte le trăiesc și se întâmplă nu doar în târgul lor, ci și în imprejurimi sau chiar aiurea prin țeri străine. Și făcut-au ei asta ca să lase izvod pe urmă, și să fie învățătură de toate câte au fost, iar oamenii să le citească și să se minuneze de ele.

Și își zic acești hronicari bloggeri, și tare se mândresc cu cele ce ei însemnează încât le arată la toată lumea pe Cartea Fețelor sau în alte asemenea locuri unde oamenii de azi îmblă fără a pleca de acasă.

Iar una dintre îndeletnicirile lor obicinuite este aceea de a se strânge la câte o tavernă, cam odată la lună, și acolo să facă ceea ce ei numesc degustațiune de vinuri și brânzeturi.

Degustarea iaste un mod de a bea vinul, încât să nu îți îneci mințile în el, ci mai degrabă a-l cuprinde cu toate simțirile tale. Căci, dacă strămoșii noștri de la Râm dziceau „In vino veritas” asta nu voiește a însemna că trebuie ca vinul sa te ia de minți încât să nu mai știi ce spui, ci că vinul băut cu meșteșug desleagă mințile și limbile.

Iar meșteșugul acesta de a bea vin cu cumpătare este la mare cinste printre oamenii învățați.

Și pentru că m-am învrednicit și eu de ceva vreme să intru în tagma hronicarilor care își spun bloggeri am zis să dau sama de aste întâlniri și de toate câte am mâncat și băut acolo.

Intâmplatu-s-a ultima întâlnire în zilele de 23 ale lui Cireșar, chiar înainte de Sânziene, vă leatul 7530 de la facerea lumii. Locul întrunirii a fost o tavernă care poartă numele talienesc al unui gioc care de peste un veac au luat mințile bărbaților din toată lumea – Tratoria Il Calcio Craiova.

Iar vinurile care s-au adus spre a se degusta sunt din Moldova de peste Prut, dintr-un loc ce își spune Rădăcini, pentru a nu uita de unde ne tragem, că uitarea neamului și a locului de unde ești mare rușine iaste. Și nu este pentru prima dată când ne-am desfătat cu aceste vinuri.

Rădăcini este o podgorie nu prea demult pe meleagurile moldovene. Doar un an peste doi luștri au trecut de când butucii de poame de acolo au început să dea roade. Cu totul, podgoria are aproape 179.000 de prăjini domnești (sau cum se zice acum cam 3.800 de hectare) din care cam 37.000 de prăjini sunt cumpărate cu carte, iar restul pâmântului este luat cu arendăluire.

Și sunt toate aceste prăjini risipite în toate zonele din Moldova de peste Prut – Ștefan Vodă, Zidul Traianului și Codru. Prima întindere este prielnică pentru sorturile de poamă aduse din Francia ( Chardonnay, Cabernet Sauvignon, Pinot Grigio) sau de pâmânt de la noi (Băbească, Fetească Neagră, Fetească Albă și Fetească Regală). Cea de-a doua este prielnică pentru vinurile rubinii, iar cea de-a treia dă rod bogat de boaghe albe. Și de aceea în zâmnicurile de la Rădăcini se găsesc vinuri de soiuri diferite.

Iar brânzeturile au fost aduse de niște boltași sau neguțători de bucate din sedilă care se numesc Delaco și care au în prăvălia lor brânzeturi făcute în toată Evropa.

Cinci au fost împărăcherile dintre vinuri și brânzeturi care ne-au fost prezentate pentru a fi giudecate. Dintre cele cinci vinuri, două, au fost spumante.

Spumantul este un soi de vin tare neliniștit, care a nu a hiert destul în poloboace și a fost pus în butâlci. Acolo hierbe a doaua oară și capătă o așa mare neliniște, încât înainte se întâmpla ca unele rocomolnicuri de sticlă să se facă țăndări. Ci acuma  butelcile nu sar în bucățele, ci doar când dopul e scos se face zgomot ca de pușcătură și, dacă nu ești atent, vinul se  împrăștie pe gios și mare păcat iaste. Cel care a făcut cunoscut acest vin în toată Evropa, și nu numai, a fost un monah, pre numele lui Dom Pérignon, tuns în cinul benedictin.

Iaca și tot ce am mâncat și băut.

• Spumant Roze Metier metoda tradiționala + Camembert Ile de France

Primul vin neliniștit a fost de culoarea foii de chișărău sau cepșoară. Roze cum îi spun oamenii meșteșugiți în degustație. Un vin delicat cu miresme de flori de camp, cu bule mici care, cum zîc cunoscătorii, tare arată că vinul e bun.

          Brânza cu care el a fost însoțit vine din Francia și este o specie aparte, numită Camabert. Este de genul cu mucigai albul, care face ca brânza să fie tare pe dianfară și moale pe dinăuntru. Și deși iastă acoperită cu mucigaiu, ea cu totul trebuie mâncată și de mare râs sunt cei care se căsnesc a o curăța crezând că măzga albă trebe îndepărtată.

Ci împreună cu vinul, brânza s-a dovedit a fi mai vânjoasă și l-au biruit.

• Radacini Merlot rose + British Cheddar Delaco D’Exceptie

• 

• 

A urmat un vin domol, tot din stirpea celui zis roze. Ca sort de boaghe fost-au ales tot unul frâncesc – Merlot. Se spune că vinurile roze sunt făcute mai mult pentru partea femeiască, pentru că ar fi mai ușoare și sprințare, ca cum ar fi un pârâu primăvara. Dar ista a avut tărie mai ceva ca cele pentru partea bărbătească, pentru că a fost în el alcool ca și cum ai pune în 100 de vedre de apă 13 vedre și jumătate de alcool pur.

Și din vin ieșeau miresme de perjă, presadă și piersică încât dacă închideai ochii visai că ai ajuns într-o livadă.

Iar brânza cu care a fost însoțită vine tocmai din Anglitera. Pre numele ei British Ceddar este făcută cu mult meșteșug încât când o mesteci simți arome de fân de pe culmile domoale ale dealurilor. Și după ce te-ai dedulcit la ea, tare îți vine a spune că sunt voroave goale cele care spun că cele mai bune brânzeturi se fac în Francia sau Svițeria. Ci posacii britani nu sunt cu nimica mai pregios în așa meșteșug.

Și de aia zic vouă că cea mai reușită împreunare a serii asta fuse.

• Fiori Viorica alb + Emmentaler Delaco

Am trecut apoi la un sort alb, specific Moldovei de peste Prut și care s-a întâmplat ca acum o jumătate de veac când a fost făcut să capete numele de Viorica. Nume fără mare însemnătate la vremea aceea, dar care în zilele noastre mare veselie iscă pentru că ne aduce aminte de fimeia care stătu preț de câțiva ani în scaunul de Mare Vornic și tare nepricepută se dovedi în așa îndeletnicire, încât și curcile râd când își amintesc.

Dară vinul n-are nicio vină și el s-a dovedit a fi bun la gust și la adulmecat, pentru că lăsa în urmă aroma de iasomie și de flori de camp, iar gustul era tare și direct că te și lua de cap dacă îți puneai mintea cu el.

Doară că i-a dat să îl însoțească o brânză care este la mare căutare printre cunoscători, pre numele ei Emmentaler, dar care mie nu-mi trezește nicio desfătare, pentru că gust deosebit nu are și nici vreo aroma care să te facă să o ții minte.

• Vintage Cabernet Sauvignon + Grana Padano Delaco D’Exceptie

Și, pentru că agiunsesem la al patrulea vin, am socotit că iaste vremea să cerem niște bucate cu care să ne întremăm, înainte de a da asaltul final. Iar vinul cel de-al patrulea era unul atât de plin, de îl puteai duce în batistă cum dzic bătrânii de la noi. Cabernet Sauvignon iaste pre numele lui, și i se zice că iaste riga la vinuri și vinul rigilor, pentru că doar înaltele capete încoronate se bucurau de el la mese. Ci acum el este spre desfătarea tuturora care știu a-l prețui și a face diferența dintre el și o holercă oarecare. Iară aromele ei erau de pearje uscate, cireșe amare, și alte asemenea fructi pe care prin codrii le găsești.

Și de aia ne-am hotărât să mâncăm înainte de a purcede să îl încercăm. Iar eu mi-am zis că fiind într-un loc de își ia numele de pe meleagurile Râmului, atunci musai iaște să încerc bucatele de acolo. Și am cerut un soi care se numește pizza și nu iaste altceva decât o azimă coaptă în cuptior, mânjită cu zamă de pătlăgele și pe care sunt zvarlite înainte de coacere de care bucăți sunt la îndemână  că sunt de șuncă, de ciuperci, sau de brânză. Și eu am zis să încerc un soi căruia ii zice Speciala, adicătelea alta ca ea cum că nu este.

Și dovedidu-se a fi avut eu dreptate, pentru că puterea vinului a mai fost domolita de bucatele de care v-am dzis.

Iar branza care a fost împreunată cu vinul a fost una pre numele ei Grana Padano și care e ținută câteva luni în hrube până se face tare, dar și sfaramicioasă, de iaste mai mare greutatea sa o mănânci altfel decât cu înghițituri cât mai mici într-atât de puternică este aroma ei.

• Spumant Roze dulce + Gorgonzola Delaco D’Exceptie

Iar finalul serii a fost de asemene un vin neliniștit, doar că data asta fuse dulce, cum le place multora, pentru că la finalul unei mese se gustă zaharicalele.

Dar vinul ista fu altfe făcut decât cel dintâiu, pentru că hierberea lui făcutu-s-a pe de-a-ntregul în poloboace și abia după aia fu turnat în butelci. Și se chiamă asta ”metoda rezervorului” și este mai simplă ca prima.

Iară brânza aleasă fu pre numele ei Gorgonzola.

Gorgonzola iaște o brânză tare aparte de sortul de care făcutu-s-a în Francia Roqfort. Iar soiul ista se face lăsând telemeaua să prindă o floare, asa cum face și vinul când nu este bine potrivit. Doar că floarea asta, căreia i se spune mucegai albastru are ca efect să dea brânzetului un gust atat de puternic, încât cu gustul ei se pot desfăta doar cei cu cerul gurii argăsit sau desprinși cu mirodenii venite din Chitai sau din alte țeri de la marginea pământului.

Și dacă vinul fu dulce și pișcător la limbă, brânza fu peste măsură de înțepătoare la miros și gust.

Și, al finalul serii, pentru mine tot împărecherea dintre rozeul de Merlot și British Cheddar fu cea care le bătu pe toate celelalte.

Și așa se fârși seara care ne aduse împreună, prin osârdia celor de la Asociația Bloggerilor Olteni și DictionarCulinar.ro, întru desfătare cu vin, brânză și bună dispoziție.

Și dacă or mai fi și alte întâmplări ca asta, tare bucuros voi da sama de ele.