800 de cuvinte despre un salon de 80 de fotografii

Dacă, aşa cum se spune mereu, o fotografie face cât o mie de cuvinte, un Salon care reuneşte 80 de fotografii ar fi echivalentul unui volum cel puţin de dimensiuni medii. Un volum care ar spune povestea actuală a artiştilor fotografi din Craiova şi în special a momentului  în care aceştia şi-au reunit lucrările într-un salon ce reprezintă un punct de reper pentru fotografia craioveană.

Salonul are două merite importante. În primul rând alătură cele două fotocluburi din Craiova într-un efort comun de constituire a unui spaţiu de prezentare a activităţii artiştilor fotografi craioveni. Mai mult de atât, membrii celor două fotocluburi au decis să deschidă salonul şi către fotografii care nu aparţin niciunui fotoclub. Cum o bună perioadă de timp, activitatea fotografică a urbei a fost fragmentată, un astfel de nucleu de coeziune este binevenit şi se poate constitui într-un prim pas spre proiecte comune mai ample cum ar fi un Salon Internaţional.

Al doilea merit al salonului este că aduce fotografia acolo unde îi este locul – pe simezele unei săli de expoziţie. Explozia tehnologică din ultimii ani ce a pus la îndemâna fiecăruia un device ce permite obţinerea unei fotografii de calitate şi dezvoltarea reţelelor de socializare au făcut din fotografie unul dintre mijloacele preferate de exprimare ale oamenilor. Numai că fotografiile care devin virale pe reţele chiar dacă, în sine, sunt lucrări remarcabile, au marele dezavantaj de a fi privite în contextul acelor reţele care sunt echivalentul unui Turn Babel. Zăboveşti asupra ei o clipă sau două, apoi treci mai departe pentru a afla ultimele ştiri internaţionale sau ce au mai făcut prietenii. Prin urmare, o fotografie artistică îşi pierde din expresivitate distribuită într-un astfel de context, chiar dacă, să recunoaştem, câştigă foarte mult în impact. În momentul în care o fotografie este aşezată într-o sală de expoziţie, ea este privită altfel, în alt context, de la altă distanţă (da, da şi acest lucru contează pentru că o oarecare distanţă îţi oferă o altă perspectivă asupra ei) şi i se acordă mai mult timp. Calitatea receptării fotografiei este cu totul alta într-o sală de expoziţie, decât pe internet.

Salonul este departe de a fi unul unitar nu doar tematic ci şi calitativ, dar asta reprezintă mai curând un punct de interes, pentru că se obţine astfel efectul dorit, anume acela de fotogramă a activităţii artiştilor fotografi din Bănie. Parcurgând cele 80 de lucrări expuse îţi faci o idee despre nivelul fotografiei din Craiova, mai mult decât dacă vezi un salon naţional în care sunt prezente şi premiate lucrări ale artiştilor craioveni. Asta pentru că într-un salon naţional selecţia este făcută de un juriu, ceea ce asigură un anume nivel al lucrărilor, în timp ce la acest salon, fiecare expozant a decis singur cu ce fotografii se prezintă.

Tematic, membrii Fotoclubului „Mihai Dan Călinescu” au decis să aibă o abordare unitară, alegând portretul, şi, mai specific, portretul alb-negru. Este una dintre alegerile şi uşoare şi grele. Uşoare pentru că spre deosebire de portretul color, cel alb negru focusează atenţia privitorului spre expresia modelului şi în acest fel face mai uşor de transmis mesajul, care, în cazul portretului color, poate fi obturat de atenţia acordată coloritului.

Dificultatea portretului alb negru vine exact din acelaşi motiv – focusarea privitorului pe expresia modelului, face să se simtă orice imperfecţiune şi orice ezitare a artistului. Aşadar decizia membrilor Fotoclubului „Mihai Dan Călinescu” este una curajoasă şi oferă privitorilor posibilitatea să înţeleagă mai în profunzime provocările şi capcanele portretului.

Membrii Fotoclubului „Mircea Faria” au decis ca tema să fie liberă, şi lucrările lor sunt cele care dau diversitate salonului, atât cromatic cât şi tematic. Lucrările lui Dorian Delureanu pot fi încadrate la categoria fotografie de idee, întrucât reuşesc să provoace privitorul prin punerea unor elemente banale într-un context ce creează ritmuri vizuale surprinzătoare.

Fotoreportajul este ilustrat de fotografiile lui Cătălin Boldîr şi Oana Ţigănilă ale căror instantanee surprind viaţa în momente de expresivitate deplină.

Nu lipsesc nici fotografiile a căror inspiraţie pare a veni din zona artei plastice, şi aici amintesc lucrarea lui Nicu Beletei cu o cromatică şi tehnică ce amintesc de impresionism, precum şi de fotografia „Necoplanare” semnată de Raymond Popa care tinde spre experimentul grafic.

Salonul Fotocluburilor Craiovene este un mod cât se poate de bun de a începe anul pentru fotografia craioveană. După cum au declarat organizatorii evenimentul va avea două ediţii în fiecare an, ceea ce înseamnă un alt pas înainte în colaborarea despre care vorbeam mai devreme.

Şi, în încheiere, mi-aş permite o sugestie –fiecare ediţie a salonului ar trebui „conservată” într-un mod oarecare (modalităţile tehnice prin care se poate face sunt diverse – catalog, CD, pagină de fb, site, etc) pentru că astfel putem avea la îndemână o mică istorie a fotografiei craiovene de azi.