Viking graffiti

Inscripțiile pe ziduri, sau graffiti cum le mai numim,  nu au o reputație foarte bună. De cele mai multe ori sunt privite ca acte de vandalism și marchează o zonă nu prea sigură dintr-un oraș, sau un comportament barbar al unor turiști care scriu pe tot felul de ziduri ”Ionel și Mărioara = love”, sau altele asemănătoare.

Ca în multe alte situații, un  comportament total nepotrivit capătă altă valoare dacă are o vechime considerabilă. Din act barbar, devine istorie. Este și cazul unor graffiti ce se găsesc în Catedrala Sfânta Sofia și care pun sub semnul întrebării unele date pe care istoricii credeau că le știu.

Despre ce este vorba?

De regulă istoricii sunt de acord că vikingii ajung la Constantinopol  în secolul al X-lea, momentul de apogeu al Imperiului Bizantin.

Campaniile din est ale vikingilor, grație cărora aceștia ajung pe actualul teritoriu al Țărilor Baltice, și apoi al Rusiei au loc la mijlocul secolului al IX-lea. În 860  Novgorodul devine principalul centru al varegilor  (așa cum mai erau numiți vikingii), pentru ca în 882 să fie cucerit Kievul care va deveni capitala unui nou regat. Și așa, varegii ajung în contact cu Imperiul Bizantin, pe care îl ataca de mai multe ori. Ca urmare a reputației de buni luptători pe care varegii îl au, Impăratul Vasile al II-lea (cel supranumit Bulgaroctonul – Ucigătorul de Bulgari) fondează în 988 Garda de Varegi, care își va căpăta un renume grație loialității și determinării cu care i-au apărat pe membrii familiilor imperiale bizantine. După unele informații, existau varegi în serviciul Împăratului de la Constantinopol încă din 874.

Acestea sunt datele știute și, după cum spuneam, acceptate de către istorici. Și acum vine un graffiti care dă peste cap toată această cronologie.

Istoricii și arheologii care făceau cercetări în interiorul Hagiei (Catedralei) Sofia dezvăluie că pe una dintre plăcile de marmură aflate la subsol, ceea ce până atunci se crezuse că sunt crăpături, erau de fapt inscripții runice, sau mai curând graffiti. Pentru că pe bucata de marmură cineva scrisese ”Haldvan a fost aici”. Cum citim pe mulți pereți de peșteră, sau de biserică, sau chiar pe copaci – ”Ionel 1978”, sau ”Vasile și Marioara”. Doar că aici Haldvan fie a fost singur, fie nu a considerat necesar să o amintească și pe Marioara lui. Și nu este singurul graffiti-artist viking care a lăsat o urmă a trecerii sale prin Catedrala Sofia. Mai există înscris numele unui Ari, sau Arni.

Să fi fost câțiva turiști nordici, rătăciți prin Constantinopol cu aproape o sută de ani înainte ca întregul grup să descindă în capitala imperială, sau pur și simplu cronologia despre care vorbeam este total greșită?

Greu de dat un răspuns, dar un lucru e sigur – un act de vandalism (îl numim așa chiar dacă vandalii fuseseră învinși de bizantini cu câteva sute de ani mai devreme) peste care trece suficient de mulți ani capătă altă valoare istorică.

Cine știe ce concluzii vor trage arheologii viitorului când vor găsit pe pereții unei biserici ”Ionel + Mărioara = love”?

Cristi Nedelcu