Ultimul Rege

sursa foto – Gândul  

Destinul Regelui Mihai a fost zbuciumat și nefericit. Poate doar Ultimul Împărat al Chinei să mai fi avut o astfel de soartă care să reflecte într-o oglindă pe cât de limpede, pe atât de însângerată, destinul propriei sale țări. Doar că, în postumitate, Ultimul Împărat a avut șansa întâlnirii cu un regizor  de talia lui Bertolucci. Ultimul nostru Rege s-a întâlnit doar cu un cor de adulatori și detractori, ale căror voci de multe ori se amestecau, fără să îți mai dai seama, de cele mai multe ori, unde se opreau laudele și unde începeau insultele.

A fost în conștiința poporului său, drept conducător, în prima și în ultima parte a vieții sale. Până la 27 de ani și după 70 de ani. Și tot în această perioade , imaginea sa și rolul său de rege au fost folosite de politicieni fără scrupule sau de membri ai Casei Regale pentru care acest statut  era mai curând o oportunitate decât o datorie.  Între aceste două talere, aproape o jumătate de veac departe de ceea ce îl definea – tronul și poporul său, dar alături de marea sa dragoste și, poate, singura lumină a vieții lui – Regina Ana. Dacă este să căutăm un sens vieții lui (deși nimeni nu ne garantează că istoria fie ea personală, fie a  națiunilor) are vreun sens, el este legat nu de împrejurările istorice pe care le-a trăit. Acestea i-au fost date, așa cum i-au fost date și României. Sensul vieții Regelui Mihai a fost dat de întâlnirea cu Regina Ana, care l-a însoțit cu dragoste și credință în traversarea deceniilor de exil.

Povestea  Casei Regale a României este scurtă, la scară istorică, și începe cu un rege autoritar și milităros care a înregistrat cea mai lungă domnie din istoria României și se încheie cu un rege discret care a înregistrat cea mai lungă așteptare pentru a se reîntâlni cu poporul său. Aproximativ o jumătate de secol în fiecare caz.

Casa Regală a României a apărut dintr-o necesitate istorică, într-un moment în care doar așa se putea garanta o construcție statală – Principatele Unite – pe a cărei continuitate nu ar fi pariat prea mulți la vremea aceea. Acum, Casa Regală a României trece definitiv în paginile cărților de istorie, iar încrâncenarea cu care se poartă discuțiile în jurul rolului ei ne arată că noi, românii, nu ne-am împăcat cu propria noastră istorie.

Odată cu plecarea în eternitate a Ultimului Rege, rămânem mai singuri cu noi.

Când Hamlet se află pe patul de moarte îi cere lui Horațio un singur lucru – să-i spună povestea mai departe.

Horaţio, dragul meu, ce nume veşted

Las după mine, câtă vreme totul

Rămâne-o taină. Dacă m-ai purtat

Vreodată-n a ta inimă, atunci

Te mai lipseşte-un timp de fericire

Şi-n lumea asta hâdă tu mai poartă-ţi

Durerea, ca să-i spui povestea mea.

Regele a murit. Cine îi va spune povestea?

Cristi Nedelcu