Povestea vorbii (5) – Mic dicționar de termeni oltenești

Publicat de CristiNedelcu pe

Din recenta vizită pe care am făcut-o la Târgu Cărbunești, unde gazde ne-au fost Camelia și Eugen Radulian, care construiesc acolo un loc de vis, ce va face din această localitate o destinație turistică a Olteniei de sub munte, m-am întors nu doar cu amintiri de neuitat ci și cu un bagaj de cuvinte pe care le-am întâlnit pentru prima dată.

Grădina Cameliei și a lui Eugen, primul pas spre transformarea localității Târgu Cărbunești într-o destinație turistică.

Cuvinte care fac parte dintr-un patrimoniu lingvistic ce, încet-încet, se pierde. Știu că așa este mersul lucrurilor și că realitatea în care trăim acum este cu totul alta decât cea pentru care au fost adaptate, împrumutate, sau inventate aceste cuvinte, dar tot îmi pare rău de ele.

Ca urmare, am decis să le trec aici în revistă, mai ales că nu toate sunt de găsit la o căutare simplă pe internet. Unele le-am întâlnit în dicționare care nu fac parte din resursele puse la dispoziție de dexonline (cum ar fi ”Dicționar de termeni oltenești” al Ilonei Bădescu, apărut la Editura Universitaria Craiova în 2018), altele le-am găsit cu forme diferite, iar altele au fost de negăsit.

Cuvintele acestea s-au adăugat altora pe care le aveam deja fără să găsesc modul de a le expune. O fac acum, reluând rubrica ”Povestea vorbii”, ale cărei episoade anterioare le puteți citit aici .

Antacuță – Persoană (femeie) foarte insistentă, de care nu scapi, care vine toată  ziua pe capul tău.

Termenul nu l-am găsit nici pe dex online, nici în ”Dicționarul de termeni oltenești” al Ilonei Bădescu și nici măcar într-o singură carte indexată pe Google Books

Gruică – instrument folosit în trecut, înainte de inventarea strungului de lemn, pentru a confecționa fusul.

Termenul l-am întâlnit în Mehedinți, la unul dintre cei mai vestiți meșteri din zonă – Dumitru Linguraru. Ulterior am întrebat în stânga și în dreapta și nimeni nu părea să fi auzit de acest termen. Ba chiar am pus o întrebare pe grupul ”Gramatica Limbii Române”, dar nici de acolo nu am primit răspuns. L-am regăsit în dicționarul Ilonei Bădescu, având următorea explicație

”gruică, gruici s.f. 1. Unealtă mare, ca un fel de gripcă (ținută la subțioară) folosită în tăbăcărie pentru curățat pieile. 2. Cuțit de strung folosit de rotar pentru rotunjit butucul roții”.

Ilona Bădescu – Dicționar de termeni oltenești” Volumul I, LIterele A-L, Editura Universitaria Craiova, 2018

Ulterior, am găsit semnalat acest cuvânt și în lucrarea lui Gh. Iordache ”Marturii Etno-Lingvistice Despre Vechimea Meseriilor Populare Romanesti”, ed. Scrisul Românesc, 1980, cu același sens ca în Dicționarul de termeni oltenesc.

fragment din Gh. Iordache – ”Marturii Etno-Lingvistice Despre Vechimea Meseriilor Populare Romanesti”, ed. Scrisul Românesc, 1980

Hududoi – Râpă adâncă, de obicei într-o zonă argiloasă. Termenul este întâlnit, cu același sens, în majoritatea dicționarelor. În Dolj, mai exact, în zona Plenița, se folosește termenul de Ududoi.

Mătăcină – plantă aromată asemănătoare cu pelinul care se folosea la frecatul butoaielor când se curățau, pentru a scoate mirosul din ele.

Dicționarele indica faptul că mătăcina denumește două plante aromatice

(bot.) numele a două plante erbacee aromatice:

(Dracocephalum moldavicaplantă meliferăoriginară din Siberia, cu frunze lanceolate și cu flori albastre sau albecultivată ca plantă ornamentală și pentru florile ei bogate în nectar.

(Melissa officinalisroiniță.

wiktionary.org

Aici pare a fi vorba mai curând despre roiniță

Mătăcină pe malul Gilortului

A popândi – A pune bine un lucru, iar după aceea a nu îl mai găsi. Se folosește cu referire la persoanele care uită unde își pun lucrurile.

Sensul pe care l-am întâlnit aici este diferit de sensurile pe care alte dicționare le dau

popândi [At: ANON. CAR./ Pzi: ~desc / E: cf bg попъдя1 vt (Olt; Ban) A îmbrânci. 2 vt (Olt) A omorî. 3 vr (Olt) A-și părăsi familia, locul de naștere sau reședința, stabilindu-se în altă parte Si: a se înstrăina.

dexonline

Sîgă – argilă de culoare cenușiu închisă care se formează în albia și pe malurile râurilor curgătoare (în cazul de față la Gilort)

Sîgă pe malul Gilortului

În dicționare este prezentă variantă Sigă

Sigă – sigă sf [At: BARASCH, I. N. 74/20 / Pl: (rar) sighe / E: srb siga] 1 Material de culoare albă, galbenă sau roșie, care se găsește în natură sub formă de bolovani sau de nisip, folosit la zugrăvit, în tăbăcărie sau ca piatră de construcție. 2 (Reg) Fund de apă pe care se află roci dure și pietroase. 3 (Olt) Lut ars folosit în construcții. 4 (Olt) Cărămidă din lut ars. 5 (Reg) Lignit. 6 (Mol) Un fel de huilă vânătă.

dexonline

Toaie – ochi de apă în albia unui râu, unde de regulă se formează și vârtejuri de apă. (sensul este prezent în dicționare)

Gilortul, un curs de apă plin de toaie.

Ușernică – Persoană (femeie) care umblă toată ziua prin vecini și nu face nimic acasă.

În dicționare sensul este ușor diferit

ușernic a. și m. care umblă cerșind din casă în casă: ușernic ce ești! CR. ║ ușernică f. femeie desfrânată: nu prea fusese ușernică CR.

sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)

dexonline

Acestea sunt cuvintele în cauză. Dacă mai știți altele, vă aștept cu completările de rigoare. Cred că este un exercițiu util pentru că nu știi niciodată când un astfel de cuvânt poate reveni în actualitate. Dar despre astfel de termeni care par a fi dispăruți din uz și se reîntorc pe neașteptate, ca în Terminator, într-un alt episod din ”Povestea Vorbii”

Cristi Nedelcu


0 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *