Nu s-au putut ei organiza, cât am putut noi boicota

Cine pierde și cine câștigă după referendum

După cum spuneam, rezultatul referendumului nu schimbă concret nimic în legislația de la noi privind căsătoria și familia. Lucrurile sunt la fel cum ar fi fost și dacă refrendumul ar fi trecut. Dar, pe scena social-politică au avut loc câteva mutații care vor avea efect în viitor.

În primul rând, BOR și-a pierdut aura de instituție care poate controla atât de mulți oameni încât să influențeze alegerile. Această aură se baza, în mare parte, pe sondajele care creditează, de fiecare dată, Biserica printre instituțiile cu cea mai mare încredere în rândul românilor. Doar că, și sociologii știu asta, dintre toate entitățile care sunt amintite în aceste sondaje, Biserica este singura în care instituția nu este suma indivizilor care o compun. Dacă în loc de Biserică s-ar măsura încrederea în cler, sau în conducerea BOR, rezultatele ar fi dezastruoase pentru biserică. Asta pentru că, în ultimii 30 de ani, BOR nu a reușit să se apropie de oameni și nu a fost niciodată prezentă în marile dezbateri ale societății. BOR s-a mulțumit doar să contabilizeze și să monetizeze (din plin) o poziție pe care o consideră cuvenită de drept dar care, în timp, s-a deteriorat substanțial.

Faptul că acum nu a reușit să impună agenda publică și să facă dintr-o temă un mijloc de a îi mobiliza pe oameni, arată precaritatea ei. Practic,  BOR și-a pierdut principala armă de negociere cu puterea politică, prin care obținea de obicei fonduri consistente. Probabil de acum înainte politicienii se vor gândi mai mult când vor da bani către biserică, pentru că știu că aceasta nu poate plăti în voturi, așa cum credeau ei.

În al doilea rând, se vede că PSD nu mai are capacitatea de odinioară de a aranja un vot așa cum își dorește. Deși Guvernul a creat premisele unei fraude de proporții, pe teren lucrurile nu au putut fi mișcate în direcția dorită de Dragnea & comp. Cauzele sunt diverse. Marii sforari ai partidului – Cosmâncă, Mitrea, Miky Șpagă, etc au ieșit din peisaj, iar cei care le-au succedat la conducerea partidului nu au capacitatea lor de organizare a unui  furt electoral. Și din acest punct de vedere, PSD este un partid fără resurse umane. Apoi, societatea a evoluat – comunicarea este mult mai ușoară, grație rețelelor sociale, și, în general a internetului iar frauda mai ușor de descoperit. Cu alte cuvinte, ceea ce mergea acum 10 ani, sau chiar atunci când Liviu Dragnea fura voturi la referendum, nu mai merge acum.  De asemenea, pentru a reuși să fure suficient de multe voturi, PSD trebuia să își motiveze cumva primarii fără de care orice încercare de acest fel este sortită eșecului. Iar pentru primari miza referendumului era destul de nebuloasă. Cu atât mai mult cu cât mai vin două rânduri de alegeri – europarlamentare și prezidențiale – unde vor trebui să scoată oamenii la vot mai mult cu forța. Altfel spus, primarii și-au conservat forțele pentru seria de alegeri ce urmează, și în care alegerile locale (care îi interesează pe ei direct) sunt abia peste doi ani.

În al treilea rând, politicienii din opoziție care au încercat să folosească ceea ce au crezut că va fi un val de populism, s-au înșelat. Nu au câștigat nimic din voturile celor care s-au prezentat la referendum, dar au pierdut din voturile celor care au lipsit. La fel greșesc și cei care vor să scoată din rezultatele acestui referendum ideea că românii au devenit peste noapte susținători ai comunității LGBT. Peste jumătate din români sunt, de fapt, apatici. Nu îi interesează (aproape) nicio temă prezentă în spațiul public.  Cum prezența la vot a fost cam de 20%, iar de regulă la vot vin aproximativ 45%,  doar 25% dintre alegători au boicotat efectiv referendumul. Iar aceștia au făcut-o, în cea mai mare parte, pentru că tema era artificială și menită să abată atenția de la ceea ce îi interesează cu adevărat. Dar, dacă referendumul ar fi fost organizat pentru a se acorda drepturi comunității LGBT, nu pentru a se limita, prezența ar fi fost mai scăzută.

Referendumul nu a demonstrat că românii sunt mai toleranți, ci doar că Dragnea a greșit grav când a ales această temă pentru a lansa perdeaua de fum de care avea nevoie. Partea interesantă, este că, aducând în discuție această temă, și eșuând, PSD și CpF au creat premisele ca drepturile LGBT să fie mai curând acceptate decât dacă referendumul nu ar fi fost organizat.

În fine, CpF  își anunță intenția, așa cum era de așteptat, de a deveni un jucător pe scena politică. Dovadă – comunicatul dat spre finalul zilei de dumincă, atunci când eșecul se conturase, comunicat prin care se aruncă întreaga responsabilitate asupra partidelor. Cele 4 milioane de voturi nu vor fi contabilizate nici de PSD, nici de PNL,  ALDE sau PMP, ci de CpF care va începe să vorbească tot mai răspicat în numele acestor români și va încerca să impună pe agenda publică subecte ultra-conservatoare (dreptul la avort, introducerea unei taxe suplimentare pentru familiile fără copii, stoparea politicii de contracepție, etc).  Dragnea a crezut că poate folosi CpF în interesele lui, dar, în realitate, a fost invers. El a fost folosit de CpF (ca toți cei care au susținut referendumul) și a creat o forță care se va mai manifesta pe scena publică (poate chiar politică) de la noi.

Cristi Nedelcu