Moartea unei regine

Cred că piesa cea mai profundă a lui Eugen Ionescu este „Regele Moare”. Este textul în care genialul dramaturg născut în Slatina este cel puțin egalul lui Shakespeare.
În povestea Regelui care este pus brusc în fața realității că trebuie să moară, Ionescu strânge toată drama omului care nu se poate împăca cu lipsa sensului existenței sale.

Regele: De ce m-am mai născut dacă nu era pentru vecie? Ce idee trăsnită, ce glumă proastă!

Eugen Ionescu – Regele Moare

Moartea Reginei ne aruncă încă o dată în față absurdul în care trăim.
Pentru noi toți, indiferent dacă eram republicani sau monarhiști, de stânga sau de dreapta, Regina era un reper de stabilitate.
Destinul ei a fost unul emblematic pentru soarta Europei din ultimul secol.
Domnia ei a început după Al Doilea Război Mondial și se încheie în timpul unui alt război, cel mai grav pe care Europa l-a cunoscut de atunci.
70 de ani de domnie, în care Casa Regală a Marii Britanii s-a schimbat mult, rămânând, totuși, un simbol nu doar pentru britanici ci pentru toți europenii.
Iar lumea a demonstrat că are nevoie de simboluri. Cu atât mai mult, cu cât, pe măsură ce anii treceau, părea că „The time is out of joint”.
Moartea Reginei naște un val de emoție așa cum s-a întâmplat și la moartea Regelui Mihai.
Se vor scrie multe despre Regină, viața ei va fi pusă din nou sub lupă și întoarsă pe toate fețele.
Asta nu va schimba nimic din sentimentul de singurătate pe care îl lasă în urmă.
Regina a murit!
Ce idee trăsnită, ce glumă proastă!

Cristi Nedelcu