Doljul este încă în faza de căutare a identității culturale și turistice. În Craiova, accentul se pune pe evenimente (nu de mult, sloganul orașului era „The City like an Event”) și promovarea patrimoniului urbanistic, grație numărului mare de case boierești, conace urbane și vile neoclasice, eclectice sau Art Nouveau construite între ultimul sfert al secolului al XIX-lea și primii ani ai secolului XX. În schimb, pentru restul județului, nu există o viziune coerentă care să facă din Dolj un punct de atracție pentru turiști. Ca urmare, una dintre cele mai autentice resurse ale județului a rămas, până curând, nefolosită: bucătăria locală.

În alte părți, specificul local gastronomic a fost transformat în punctul central al dezvoltării turismului. Așa au apărut acum 10 ani Punctele Gastronomice Locale (PGL). Mai întâi în Deltă, unde s-a dorit ca pescarilor și localnicilor să li se permită să servească mâncare tradițională gătită în propria bucătărie turiștilor, fără a fi obligați să respecte cerințele industriale sau comerciale ale unui restaurant clasic.

Ideea de a prins roade și acum în România sunt peste 760 de PGL. Județul Tulcea se află pe primul loc cu peste 70 de astfel de unități, urmat de Brașov, Alba, Maramureș și Sibiu. Până anul acesta, Doljul nu exista pe harta PGL din țară. Și spun asta la propriu. Iată cum arată harta interactivă a PGL din România.

Punctul acela singuratic (nu doar pentru Dolj, ci pentru toată partea de sud a țării) marchează locul unde soții Angela Rusu Cheiță și Ionuț Rusu Cheiță au înființat primul PGL din județ – Conacul Ciutura, situat în satul cu același nume din comuna Vârvorul de Jos.

Noi am ajuns aici, împreună cu colegii din Asociația Bloggerilor Olteni, într-unul dintre periplurile care au drept scop descoperirea și promovarea locurilor și oamenilor interesanți din Oltenia.

Povestea a început în primăvara acestui an, când cei doi soți au cumpărat un mic conac construit în 1937, care aparținuse unei familii de dascăli, și s-au decis să îl transforme într-un loc de recreere pentru cei care vor să fugă câte ore sau câteva zile de agitația orașului.

La început i-a atras priveliștea, care, într-adevăr, este una spectaculoasă și care ne aduce aminte că, deși Doljul este județ de câmpie, în apropierea Craiovei există zone colinare care oferă peisaje pe care uneori le căutăm în altă parte.

Au amenajat o pisicină și o terasă, dar, pe măsură ce au descoperit mai îndeaproape farmecul și istoria locului, soții Rusu Cheiță au simțit că pot reda conacului o nouă viață. Au demarat un ambițios proiect de restaurare, transformând domeniul într-un refugiu autentic pentru cei care caută liniștea și tihna naturii. Acum Conac Ciutura înseamnă un domeniu de 10.000 de metri pătrați, în jurul unui imobil de aproximativ 500 de metri pătrați, cu spații generoase pentru relaxare, socializare și activități în aer liber.

Interiorul a fost și el amenajat, astfel încât să fie cât mai aproape de specificul țărănesc, dar fără a lipsi utilitățile moderne.

Parterul este deja gata, iar la etaj lucrările sunt în plină desfășurare având ca termen de finalizare sărbătorile de iarnă. Atunci etajul va avea două apartamente și o cameră dublă, fiecare cu baie proprie.

Prețul va fi în jur de 500 de lei pentru un apartament, cu mic dejun inclus, iar pentru camera dublă – 300 de lei.

În plus, atmosfera de relaxare va fi completată de două ciubere exterioare, ideale pentru momente de răsfăț în mijlocul naturii.

Dincolo de restaurarea conacului, adevărata lor misiune a fost punerea în valoare a gastronomiei tradiționale. Așa a apărut primul Punct Gastronomic Local din județul Dolj. Ca în orice gospodărie autentică, totul gravitează în jurul propriilor resurse — al animalelor crescute în ogradă, al grădinii și al livezii —, dar și al colaborării strânse cu producătorii din comunitate. Miza este ca fiecare preparat ajuns în farfurie să poarte o poveste și să reflecte amprenta locului.

De asta ne-am putut convinge și noi. După ce am vizitat conacul, ne-am putut bucura de bucatele pregătite de gazde. Soții Rusu Cheiță au știut să pună în valoare tot ce are regiunea mai bun de oferit, începând cu tradiția piscicolă. De altfel, peștele este un simbol istoric al Doljului (apare pe steagul județului din 1860 și pe vechea siglă adoptată în 1921). Și cum Ciutura se află la doi pași de Lacul Fântânele, saramura de pește a fost mai mult decât binevenită.

Pentru cei care nu sunt mari fani ai mămăligii (și trebuie să recunosc că mă număr printre ei), gazdele au pregătit pâine în țest, pe care nu am putut să o ratez.

A urmat ”main course” – o tochitură de porc la ceaun, aburindă, alături de o mămăliguță aurie. Eu nu am putut însă renunța la pâinea la țest, un gust de care profit ori de câte ori am ocazia.

Și, pentru că, așa cum spuneau strămoșii noștri, „Finis coronat opus”, am încununat ospățul cu niște plăcinte de casă cu brânză, rumenite perfect. Bineînțeles, întreaga masă a fost stropită cu vin și țuică aduse de la producătorii din zonă.

Desigur, oferta gastronomică este mult mai bogată și mai cuprinde ciorbe tradiționale, inclusiv ciorbă de bureți sau ciorbă de raci oltenești (preparată cu ardei uscați și umpluți), saramură de pește, preparate la tuci, pomana porcului, carne de ied și de capră, sarmale, tocături și alte mâncăruri specifice zonei.

Am plecat de la Conacul Ciutura bucuroși că am descoperit un loc în care tradiția, în special cea gastronomică, este pusă în valoare. Redescoperirea bucătăriei tradiționale nu înseamnă o simplă privire aruncată înapoi, spre rețetele bunicilor, ci o formă profundă de respect pentru identitatea locului.

Este un model care merită urmat pe scară largă, căci PGL-urile pot deveni motoare ale turismului ecologic și gastronomic din Dolj. Spre deosebire de turismul de masă, adesea agresiv cu resursele și copleșitor pentru comunități , acest tip de ospitalitate este sustenabil și oferă satului doljean șansa de a se dezvolta echilibrat, păstrându-și nealterate identitatea și resursele.

Cristi Nedelcu