– varianta pentru librării –

Una dintre funcțiile pentru care folosesc eu facebookul este aceea de a arăta prietenilor din lista mea imagini care îmi atrag atenția, într-un fel sau altul. Așa s-a născut, de exemplu, seria ”Povestiri de pe zidurile Craiovei” (care sper să aibă cumva o continuare, dar încă mă gândesc la asta).

Imaginea cu librăria din comuna Galiciuica mi-a atras atenția pentru că, de obicei, o face orice artefact dinainte de 89, rămășiță a unei istorii pe care noi, ca popor, nu ne-am asumat-o și nici nu părem dispuși să o facem.

Am postat fotografia ca un semn de aducere aminte a unei epoci în care propaganda și culturalizarea de masă se confundau într-o formă al cărei fond nu era niciodată de găsit.

Spre deosebire de alte imagini similiare, aceasta a avut ceva mai mare impact, fiind distribuită și de oameni care nu se află în lista mea. Deși de obicei nu fac asta, acum am urmărit puțin distribuirile și am descoperit că receptarea generală fusese în registru nostalgic. Ceva în genul ”Ce bine era pe vremuri”

Cineva care a distribuit postarea scria cam așa

” Ce ziceau acum o sută și ceva de ani Poporaniștii că vor răspândi învățătura de carte la sate? Uite că ei au devenit istorie cu proiectul lor cu tot , fiindcă acum sunt la mare , foarte mare preț popiniștii care, ,mai mult ca sigur vor inaugura aici o Casă de cultura LGBT anume pentru emanciparea tineretului sătesc în lumina nobilelor idealuri ale corectitudinii politice”.

Ce legătură este între lăsarea în paragină a unui spațiu care odinioară a fost librărie și LGBT sau corectitudinea politică, numai mintea îmbârligată, precum și frustrările celui care a scris comentariul ne-ar putea lămuri.

Altcineva face o

”Paradigma comparativa,,,”

…..pe timpul lui ceasca , toata lumea citea romane , ziare , eseuri sau chiar si poezie…

…..se mergea la scoala obligatoriu …

ASTAZI…

……nimeni nu mai citeste nimic

….scoala este la „optiuni ,, personale…

===Dar se traieste bine,, sunt de toate si toata lumea este libera sa se plimbe…

…………MORALA……

Cittul dauneaza grav societati !”

În general, tonul celor care au receptat și distribuit fotografia este acesta. Înainte de 1989, era mai bine, din punctul ăsta de vedere – oamenii citeau mai mult. Este adevărat, și tirajele cărților stau mărturie. Dar cei fac această comparație pot merge mai departe. În anii 50, mulți dintre cei care au făcut pușcărie politică au mărturisit că au învățat pe de rost sute de versuri, iar asta i-a salvat. Ieșiți din închisoare, nu au mai avut același apetit pentru versuri. Dar nu s-au gândit să spună ”acolo era mai bine, pentru că am învățat mai multe versuri decât în libertate”. Este vorba doar despre compensare. Situația seamănă cu ceea ce se întâmplă cu un om când acesta își pierde unul dintre simțuri – celelalte se acutizează pentru a prelua rolul celui pierdut. Așa și cu societatea. Când pierde din libertățile de bază, încearcă să compenseze în alte direcții. De aceea, de multe ori, perioadele cele mai grele din punct de vedere istoric, sunt prolifice pentru creatori.

Da, se citea mai mult înainte de 1989, dar multe dintre cărțile esențiale ale culturii universale nu ne erau permise, iar cărțile care se publicau aveau de înfruntat marea problemă a (auto)cenzurii. Câte dintre cărțile de atunci au trecut proba timpului și mai spun ceva cititorului de azi? Mult prea puține.

Mă întorc la imaginea librăriei părăsite dintr-o comună din județul Dolj. Nu doar în Galiciuica s-ai închis librării. Și în București s-a întâmplat asta, și în Timișoara, și în Craiova. Explicațiile sunt multe – comerțul de carte se mută în online, editurile se plâng că își recuperează greu banii de la librării, scriitorii se plâng și ei că librăriile au tarife foarte mari pentru a le expune cărțile, iar editurile nu fac suficiente activități de promovare.

Ar fi multe de spus despre piața de carte din România și despre librăriile de la noi, care, pentru a supraviețui, trebuie să capete și un rol social, adică să își depășească simpla condiție de magazin.

Cât despre cei care se plâng că înainte de 89 se citea mai mult, când au cumpărat ultima dată o carte? Studiile arată că un român cheltuie, în medie, 3 euro pe an pentru a cumpăra cărți. Cele mai multe cărți vândute sunt cele pentru copii. Cu cât înaintează în vârstă, cu atât interesul pentru lectură scade. Cumva aceste statistici se pot corela cu media de vârstă a spectatorilor TV, fapt vizibil și din reclamele care sunt targetate pe un anume segment de vârstă. Cu alte cuvinte, ironia face ca persoanele care sunt nostalgice după vremurile dinainte de 89, să participe în mod direct la partea negativă a statisticilor despre care vorbeam mai devreme.

Că doar e mai simplu să te plângi că nu mai citește nimeni, decât să cumperi o carte și să o citești.

Cristi Nedelcu