Garda albă de la Averești

Publicat de CristiNedelcu pe

Cea de 61-a ediție a Brânzeturilor cum se .. cuVin ne-a adus din nou în fața vinurilor de Averești. De data aceasta, pentru că era o căldură toridă (chiar dacă pe cer niște nori încercau să ne convingă că urmează o ploaie care, evident, nu a mai venit), am avut de-a face doar cu vinuri albe. Dacă ar fi să găsesc un numitor comun al vinurilor care ne-au fost prezentate, aș spune că acesta ar fi cuprins în cunoscutele versuri ”Toate-s vechi și nouă toate”. Altfel spus, am avut de-a face cu vinuri pe care le cunoșteam dar cumva ”reinterpretate”, sau cu vinuri mai puțin întâlnite.

Ca de obicei, brânza a fost oferită de Delaco, iar, de această dată, gazde ne-au fost cei de la 12Doișpe.

Hidratarea a fost asigurată Dolce Vita, pentru că, da, fără apă nu se prea poate concepe o degustare, mai ales pe călduri ca acestea.

Vinurile au fost prezentate de Romică Dumitru, reprezentantul cramei, iar brânzeturile de Daniel Botea, absolvent de master Expertizare Viti-Vinicola și degustator autorizat de branzeturi.

Cei doi ”prezentatori” ai serii – Romică Dumitru și Daniel Botea

Situată în podgoria Huși, Crama Averești are o istorie îndelungată despre care mărturisesc mai mulți cronicari ai vremii. Dar epoca modernă a vinficației în zonă începe în 1874 cu boierul Stefan Negruzzi care îl aduce pe oenologul francez René Faure și, odată cu el, și viticultura modernă. Faure pune în valoare soiuri românești vechi – Zghihara și Busuioacă, și introduce mai multe soiuri franțuzești – Merlot, Cabernet sau Aligote.

Din 2010, actualii proprietari au refăcut plantația, și au construit o cramă modernă. Au fost replantate 650 de hectare cu viță nobilă, aici existând una dintre cele mai întinse plantații de Busuioacă din țară (aproximativ 100 ha)

Seara a fost deschisă de ceea ce, pentru mine, a fost și cea mai reușită asociere a acestei ediții:

Diamond Busuioacă Blanc de rose și Aperifrais Ile de France

Busuoiaca de Bototin este unul dintre soiurile românești specifice, care nu poate fi comparat cu vreun alt soi străin. Fiind un soi aromat, Busuioaca este, în general, vinificată ca vin dulce sau licoros. Suprafața pe care este cultivat este foarte restrânsă în România – fiind cultivată doar în patru centre viticole : Bohotin (județul Iași), Huși (Județul Vaslui) Pietroasa (județul Buzău) și Tohani (județul Prahova). De aceea, decizia celor de la Averești de a o vifinica în sec mi s-a părut curajoasă, nu nepărat din punct de vedere oenologic (nu mă pricep și nu știu cât de greu sau ușor e să faci asta), ci din punct de vedere al strategiei de marketing. Dar, rezultatul este unul pe măsură – Diamond Busuioaca Blanc de rose este un vin care poate rivaliza cu orice vin de piscină ( este acum un trend în marketingul vinurilor în special roze de a le prezenta ca vinuri de băut în verile călduroase pe marginea unei piscine unde te răcorești). Are arome de busuioc, citrice și mere verzi și o acciditate destul de ridicată. Asocierea cu Aperifrais a fost reusită, acciditatea vinului fiind într-un balans foarte bun cu cremozitatea și condimentele brânzei.

Am continuat cu un alt soi autohton, cunoscut dinainte de invazia filoxerei în România – zghihara.

Nativus Zghihara și Camembert Delaco

Zghihara este întâlnită doar în zona Huși și este unul dintre cele mai productive soiuri autohtone. Pentru că dă vinuri de consum curent, se încadrează foarte bine cu strategia cramei de a pune pe piață în special vinuri proaspete. De altfel, de câțiva ani buni se înregistrează o astfel de tendință și la nivel mondial – sunt preferate vinurile recente în detrimentul celor învechite. Plantat la 380 de m altitudine, la marginea pădurii, Zghihara este un vin cu o acciditate ridicată, cu arome apropiate de fructele albe, cu nuanțe de citrice și condimente. Asocierea cu o brânză cremoasă, Camambert a fost și ea de natură a echilibra gusturile, chiar dacă acciditatea vinului a biruit.

Nativus Cuvee de Averești demisec și Emmentaler Delaco

Singurul cupaj al serii a fost unul extrem de interesant – o combinație de Fetească Alba, Fetească Regală, și Zghihară. Un vin ușor, floral, cu un post gust destul de scurt, dar, tocmai de accea potrivit pentru serile călduroase de vară. A fost asociat cu Ementaler, o ușor dulceagă, cu arome de fân și nuci verzi. O combinație agreabilă.

A urmat un moment de ”odihnă” pentru papilele noastre gustative. Mai exact am comandat ceva de mâncare. Din lista oferită de 12Doișpe, eu am ales o porție de humus cu mugur de pin și rodie (ne-am decis eu și Diana să încercăm și acasă rețeta), iar Diana o porție de bruschete cu roșii, usturoi și busuioc.

Nativus Aligote și Cascaval Sofia

Aligote este un soi puțin întâlnit în România, fiind cultivat mai ales în zona Dobrogei. Originar din Burgundia, unde este amintit încă din secolul 17, Aligote este rezultatul încrucișării dintre Pinot Noir și Gouais Blanc la fel ca Chardonnay, cu care este adesea comparat. Aligote joacă un rol important în economia viticola a Burgundiei, fiind unul dintre cele mai consumate soiuri locale.

A fost una dintre surprizele plăcute ale serii și, dacă nu ar fi fost Busuioaca de la început, probabil că pe acesta l-aș fi ales. Un vin foarte aromat cu nuanțe de cireșe albe și de persici românești (din acelea mici, parfumate și cu puf). Asociat cu un cașcaval cauciucat, cu arome de unt.

Nativus Chardonnay și Havarti Castelo

Dacă Nativus Cuvee a fost singurul cupaj, Nativus Chardonnay a fost singurul vin baricat. Sincer să fiu, acest lucru nu l-am simțit, pentru că, în mod normal, cele 3 luni petrecute în baric ar fi trebuit să îi confere ceva arome de vanile, pe care nu le-am simțit. Mai ales că îl degustam după Aligote, cu care este adesea comparat. Mi-aș fi dorit să fie mai expresiv, cu atât mai mult cu cât a fost asociat cu cea mai bună brânză a serii – Havarti – aromată, cu o textură fină. În mod cert, în asociere vinul a fost dominat clar de brânză.

A fost o seară plăcută, în care vinurile de calitate ne-au dezlegat limbile și ne-au făcut să ne povestim vacanțele de până acum sau să ne facem alte planuri.

Pentru că vinul bun are această calitate – aduce oamenii împreună.

Cristi Nedelcu


0 comentarii

Lasă un răspuns

Substituent avatar

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *