De la Rusciuk – orașul lui Manuc, la Ruse – mica Vienă

După Veliko Târnovo, Ruse este cel mai frumos oraș pe care l-am văzut până acum în Bulgaria. L-am vizitat recent grație proiectului “Îmbunătăţirea mobilităţii şi a ocupării forţei de muncă în industriile culturale şi creative din zona transfrontalieră RO-BG”, derulat de Asociația Română pt.  Transferul Tehnologiei și  Inovație (ARoTT), Asociația Mereu pentru Europa, (FEA) și CENTRU INOVATIV DE AFACERI INNOBRIDGE (INNOBRIDGE BIC).  Proiectul își propune să îmbunătățească câteva dintre situațiile  identificate ca probleme în cadrul documentelor de program pt. INTERREG V-A RO-BG, mai exact  “deficitele în industriile creative”,  “exodul de creiere de talente tinere și  creative”,  “potențialul insuficent  explorat și recunoscut de  industrii creative pentru  economie și  competitivitate în regiune” și  „lipsa de mobilitate  transfrontalieră pentru bunuri si persoane”.

Mai multe detalii despre proiect găsiți aici.

Să revenim la Ruse. În istoria modernă a Bulgariei este cunoscut ca al doilea centru economic al Bulgariei, după Sofia. În timpul stăpânirii otomane, zona nu excelează cu nimic, iar micul târg Rusciuk va deveni un centru comercial important abia în secolul XVIII, când dezvoltarea lui este strâns legată de numele lui Manuc, cel care a construit celebrul han din București.

Fiul unui negustor armean de grâne care a fost nevoit să își părăsească locul natal, Manuc (Emanuel Mârzaian) s-a născut în Ruse (Rusciuk pe atunci) în 1769 și a fost unul dintre cei mai abili negustori din Balcani. Mulți spuneau că era cel mai bogat om din întreaga peninsulă. Cu afaceri care se desfășurau de la Constantinopol până la Iași, Manuc a devenit omul de încredere al lui Teresenicli-Oglu, pașa din Rusciuk (unul dintre adversarii lui Pasvant-Oglu, pașa din Vidin, cel care în 1800 a incendiat Craiova distrugând-o aproape în întregime). Mai exact, Manuc devine cel care administrează visteria întregii regiuni și care coordonează întregul negoț. Sub conducerea lui, Ruse devine cel mai important centru comerical pe ruta dintre Constantinopol spre Țările Române și cel mai mare port la Dunăre de pe malul bulgăresc.

După câștigarea independenței de către Bulgaria, în 1878, Ruse continuă să se dezvolte economic, ajutat și de intensificarea comerțului pe Dunăre. Prima linie ferată din Bulgaria va lega Sofia de Ruse, și tot aici se construiește prima gară fluvială. Acum sunt construite majoritatea clădirilor care alcătuiesc patrimoniul arhitectural al orașului (peste 260 de clădiri istorice), care i-au adus în epocă renumele de mica Vienă.

Centrul istoric abundă în clădiri specifice unui oraș de negustori – case mari, cu prăvălie la parter și locuință la etaj. Stilurile sunt dintre cele mai diverse – de la neo-clasicism, la neo-rococo și art nouveau, dar aerul general pe care îl dau orașului este similar cu cel întâlnit și în alte centre urbane balcanice care s-au dezvoltat la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Toate acestea se văd în clădirile din Ruse.

Case impunătoare, cu ferestre mari ale căror ancadramente sunt sofisticat realizate, cu numeroase ornamente exterioare, semn al unei bogății pe care negustorii din zonă doreau să o etaleze.

Desigur anii de comunism, precum și cei de după prăbușirea comunismului și-au pus amprenta. Prin urmare, alături de clădiri istorice reabilitate așa cum scrie la carte, poți vedea altele, la fel de valoroase din punct de vedere arhitectural, lăsate în paragină, sau construcții moderne în care kitsch-ul atinge apogeul.

Din punct de vedere urbanistic, impresionează străzile largi și aerul cosmopolit pe care orașul a reușit să și-l păstreze cu toate vitregiile istorice din ultimele sute de ani. Atunci când vorbim despre ”centru istoric” într-un oraș din sudul României, de obicei ne referim la câteva străduțe destul de înguste, în care casele au scăpat de furia demolărilor ceaușiste. În schimb, Ruse și-a salvat centrul istoric în întregime, e drept cu unele plombe moderne, dar care nu reușesc să știrbească cu totul farmecul orașului.

Sunt câteva clădiri absolut spectaculoase – cum ar fi Dohodno Zdanie, sau biblioteca regională „Liuben Karavelov”, iar parcurile au un aer cochet care se păstrează chiar și iarna.

Ar mai fi multe de povestit despre Ruse – de la restaurantele care sunt  sensibil mai multe și mai diversificate decât în Craiova, până la barul de gheață care se amenajează în fiecare iarnă aici. Și, în mod sigur, nu am reușit să descopăr tot ce merită vizitat aici, fie numai și pentru că era așa de frig, încât pe faleză am stat doar câteva minute.

Asta înseamnă că merită să revin aici, pentru a descoperi orașul în alt anotimp.

Cristi Nedelcu