Se născuse la doi pași de piața de pește. Pe vremea aceea, Răscruciul de Pește, cum se numea, se găsea la marginea orașului, într-o mahala unde se stânseseră negustorii de pește și tăbăcarii. Erau meserii onorabile, din care se putea câștiga destul de bine, dar mai marii orașului nu le permiseseră să se așeze decât la marginea urbei pe care atunci încercau să o schimbe și să o facă să arate ca orașele din Vest.

Crescuse în mahalaua aceea, plină de mirosuri fetide, care ajunseseră să facă parte din el. Dar, unde se terminau casele, începea crângul care străjuia orașul. Primăvara, mirosuri ușoare de flori, de salcâm și de iarbă verde se strecurau spre mahala. Iar el le simțea parfumul lor printre mirosul de pește, sau de piele tăbăcită. Învățase să le recunoască, deși nu le știa pe nume.

Între timp îl ajuta pe tatăl lui la prăvălie. Dimineața devreme care de pește aduși de la Dunăre veneau în Răscruci și ei alegeau de acolo marfa care apoi era trimisă caselor boierești. Învățase să se târguiască, să aleagă cel mai bun pește, apoi începuse chiar să ducă marfa la casele din centru. Era înalt pentru vârsta lui, învățase să vorbească frumos și se descurca în orice împrejurare.

Într-o zi a fost trimis cu un coș cu pește la casă din centrul orașului Una dintre casele acelea de pe strada Lipscani, cu prăvălie la parter. Era deschisă recent, prima de acest fel din oraș, și printre puținele din țară. Marfa venea direct de la Paris, și era aranjată în vitrine strălucitoare. După ce a lăsat coșul la bucătărie, a vrut să iasă, dar din greșeală a deschis altă ușă și s-a trezit în magazin.  Atunci a fost pur și simplu lovit în plin de toate mirosurile pe care până atunci le simțea vag venind dinspre pădure. S-a învârtit prin parfumerie adulmecând miile de arome care îl înconjurau. Era ca în paradis. Cu greu s-a încumetat să plece spre casă.

Abia după două zile și-a strâns curajul și a vorbit cu tatăl lui despre ceea ce voia să facă de acum înainte. Știa că nu va fi ușor să îl convingă, și că poate nici mama lui nu va fi de acord. Ce voia el să facă, era să schimbe rânduielile. Să plece din mahalaua de la marginea orașului, chiar în centru. Așa ceva nu se mai auzise. Discuțiile au fost lungi. Nu atât de dure cum se aștepta el, dar lungi. Părinții aveau multe argumente. Unele întemeiate, altele nu. În cele din urmă, el a avut câștig de cauză.

Și într-o zi de început de vară, când o căldură uscată toropea orașul, s-a prezentat la noua slujbă – ucenic în parfumeria din buricul orașului. Nimeni nu știa, nici măcar părinții lui, cum de îi convinsese pe proprietari să îl accepte. Poate că văzuseseră în el ceea ce nimeni altcineva nu văzuse. Sau poate, pur și simplu, avusese noroc. Cert este că, de a doua zi, a început munca în parfumerie.

Și s-a dovedit că avuseseră dreptate. Băiatul învăța suprinzător de repede. Durase câteva zile până învățase denumirile florilor ale căror arome le știa în mare parte. Apoi, descoperise și alte flori, alte plante, alte arome. Și toate i se întipăreau în minte. Avea o memorie olfactivă aproape perfectă. Odată ce simțise un miros nu îl uita niciodată. Era capabil să deosebească aroma de iasomie culeasă dimineața în zorii zilei, de cea culeasă atunci când căldura era dogoritoare.

După o jumătate de an, știa toți clienții și mai ales toate clientele fidele. Nici nu se uita la ei. Putea sta cu spatele la ușa și știa precis cine a intrat în magazin, și ce urmează să comande. Începuse chiar să le facă sugestii, deși învățase că parfumul este accesoriul care se schimbă cel mai greu.

Cumva el a aflat primul despre concurs. Pentru prima dată se organiza în toată Europa un concurs pentru toate casele de parfumuri – Aroma Prix. Din țară o singură Casă se putea califica la marea finală de la Paris, care avea loc cu ocazia Expoziției Universale.

A lucrat zile în șir în laboratorul care îi fusese pus la dispoziție. Încerca tot felul de arome, le combina, dar nu era mulțumit. I se păreau toate banale și lipsite de nervul pe care un concurs de o asemenea amploare îl presupunea.

Până când, într-o noapte s-a oprit. A deschis fereastra larg și a inspirat aerul nopții. Undeva, într-o grădină cânta o privighetoare. Poate de la cântecul ei, poate de la aerul rece al nopții i-a venit ideea. Va face o colecție nu de arome, ci de momente. Și pentru că ideea i se născuse acum în cap cu atâta Claritate, aceasta a fost primul moment pe care l-a ales. Bergamotă, gardenie şi mentă. Le-a combinat și rezultatul a fost exact cel pe care îl gândise. Apoi, lucrurile au început să se aranjeze de la sine, ca și cum undeva, în capul lui toate acestea existau deja, și avusese nevoie doar de un imbold ca ele să iasă la suprafață.

A urmat Pasiunea pentru care a combinat orhideea și santalul și, în timp ce făcea asta se gândea la câteva cliente care vor adora această aromă. Și pentru că se gândise la pasiune, urma, firesc, Dorința care nu putea fi altceva decât un amestec de trandafir și mosc. Ideile îi veneau la foc automat și de aceea s-a gândit imediat la Inspirație pentru care a alăturat vanilia și aloe vera. A urmat Vitalitatea pentru că mai avea nevoie de puțină energie pentru a termina întreaga colecție. Iar Vitalitatea a obținut-o din fructe de pădure și violete. A încheiat cu Optimismul, amestec de lavandă și salvie, de care avea atâta nevoie pentru a obține biletul spre Paris.

L-au găsit de dimineață, adormit printre flacoane, sticle și eprubete. Colecția de 6 Momente era gata să fie trimisă la concurs.

Peste o lună, când s-a urcat în Orient Express ducând prețioasa geantă în care se găsea trusa sa și Colecția Momente și-a adus aminte de noaptea aceea rece, și de inspirația care, acum era sigur, de la cântecul privighetorii îi venise. S-a așezat în compatiment și, în timp ce trenul îl duce spre Paris, aroma Clarității i-a revenit în minte – bergamotă, gardenie şi mentă. În mod sigur va face senzație la Paris.

Orașul lui se pierdea în noapte, iar ultimele siluete de case care se mai zăreau erau cele ale mahalalei de pește.

XXX

Am scris această poveste inspirat de Colecția Momente a celor de la Aroma Land (despre care am mai scris aici). După cum se știe, memoria umană are un caracter mediat. Asta înseamnă că ne amintim mai bine ceva, dacă îl legăm de o senzație. Iar mirosul este una dintre cele mai puternice senzații care ne rămân în memorie, alături de gust. Așadar, pentru a face din momentele frumoase ale vieții o colecție de amintiri, Aroma Land ne invită să le asociem cu câte o aromă specială. Aromele sunt cele din povestea ucenicului parfumier, pe care eu am născocit-o.

•          PASIUNE – Sinergia orhideei şi santaului pentru momentele în care vrei să te înconjori de iubire.

•          DORINŢĂ – Sinergie trandafir şi mosc pentru momentele în care îţi aşterni visurile în univers.

•          INSPIRAŢIE – Sinergia aloe vera şi vanilie care te îmbie cu delicateţe spre visare şi creativitate.

•          OPTIMISM – Sinergia lavandă şi salvie pentru momentele în care vrei să te înconjori de energie pozitivă.

•          VITALITATE – Sinergia violetelor şi a  fructelor de pădure care îţi oferă doza de energie necesară pentru a excela

•          CLARITATE – Sinergia bergamotei, gardeniei şi mentei care te ajută să-ţi pui ordine în gânduri şi să te reîntorci la tine.

Vă invit să descoperiți aceste momente și, de ce nu, să inventați propriile povești. Pentru că ele dau mai multă savoare acestor momente aromate.

Cristi Nedelcu