Să nu te-nfiori când vezi un comediant Doar într-un vis de chin, o-nchipuire, Că-şi poate sufletul supune minţii Atât de mult, că prin silinţa-i, chipul De-a binelea-i păleşte, ochii-i plâng Şi pare rătăcită-nfăţişarea-i, Şi glasu-i frânt e, şi cu-ntregu-i zbucium El cugetului potriveşte chipuri, Şi toate-acestea sunt pentru Citește mai mult…
Actoria este, poate, cea mai ciudată îndeletnicire, iar a fi actor una dintre aventurile misterioase ale firii umane. Să fii un altul, personajul, dar să nu te pierzi pe tine, actorul în acelaşi timp. Să urci pe scenă părând a fi cineva, dar nefiind acela până la capăt, pentru că Citește mai mult…
În istoria teatrului, dramaturgia lui Cehov şi în special piesa „Pescăruşul” sunt strâns legate de ideile lui Stanislavski. Prima reprezentaţie a piesei a fost un fiasco şi abia punerea în scenă pe care autorul „Muncii actorului cu sine însuşi” o va realiza, va aduce triumful meritat şi va face din Citește mai mult…