Povestea vorbii (4) – Manele
Scandaluri cu manele
Am ajuns cu serialul ”Povestea vorbii” la episodul 4, care va fi despre manele. Periodic, manelele provoacă vii dispute în societatea românească. Spiritele se inflamează, se aruncă invective, se dau verdicte, apoi, brusc, subiectul este uitat și înlocuit de altul. Cel puțin în patru rânduri manelele au dus la adevărate scandaluri în societatea românească numai în acest an.
În martie la Gala Premiilor Gopo , la premierea filmului ”Soldații. Poveste din Ferentari” Alex Cojo și formația Kana Jambe au oferit un moment de manele pe scena Teatrului Național din București. Rețelele sociale au explodat. Unii au acuzat că a fost întinat templul culturii române, alții au susținut că momentul era normal în contextul filmului a cărui acțiune se petrece, așa cum o spune și numele, în Ferentari, unde mai puțin probabil să se asculte Bach sau Rahmaninov.
Apoi, în iunie la Neversea, un DJ venit din Suedia (Salvatore Ganacci pe numele de scenă, Emir Kobilić, numele real, pentru că este bosniac la origini) a mixat una dintre cele mai cunoscute melodii ale lui Adi Minune ”Așa sunt zilele mele”. Din nou scandal, deși publicul a reacționat foarte bine și s-a distrat de Minune. Disputa încinge rețelele sociale, încât intervine și Ambasada Suediei care postează pe pagina de facebook un status drăguț: „Asa sunt zilele mele, Una buna, Zece in care nu ii desconsider pe ceilalti in functie de cine sunt, pe cine iubesc sau ce fel de muzica asculta”.
https://www.youtube.com/watch?v=w3c469T7Qbc
Peste două săptămâni, un alt DJ, Estonian de data aceasta, Tommy Cash a mixat o manea la Electric Castle. De data aceasta, publicul nu mai pare așa de încântat, iar organizatorii reacționează prompt și îi mulțumesc pentru ultima sa prestație la festival. Artistul spune că oricum nu mai venea nici rugat.
Pe final de an, edilul din Timișoara, Nicolae Robu, dă o circulară prin care interzice manelele pe teritoriul orașului.
Evident, lumea sare din nou în aer, iar USR Tineret pune gaz pe foc și face o comparaţie între Regele Mihai și Regele Manelelor. Este rândul regaliștilor să se simtă ofensați și să lanseze un atac virulent la adresa tinerilor useriști. Scandalul s-a mai diminuat, dar încă face valuri.
După cum se vede, fenomenul manelelor are un potențial cu adevărat exploziv, din moment ce a reușit să producă 4 scandaluri naționale într-un an cu două rânduri de alegeri în care politica părea că ţine prim planul controverselor.
Dar nu despre acest potenţial vreau să vorbesc, cel puțin nu acum, ci despre originea și sensul cuvântului manea.
Ce înseamnă și de unde vin manelele?
Cuvântul ”manea” vine din limba turcă (mānì) unde desemna un cântec de dragoste tărăgănat și lent. Cuvântul pătrunde în limba română odată cu melodiile orientale care pun stăpânire, în perioada fanariotă, pe gusturile boierilor. În poezia lui Vasile Alecsandri ”Murad Gazi sultanul şi Becri Mustafa” întâlnim originea manelelor.
Pe Bosfor lungi calce de-o forma sprințioară
Se-ntrec cu elcovanii ce-n fața apei zboară,
Iar altele, mai multe, cu-o leneșă mișcare,
Sub ziduri de haremuri plutind în legănare,
Prin sunet de tambură și glasuri de manele,
Cadânele frumoase le cheamă la zăbrele.
Câți ochi aprinși de doruri sclipesc în Kullelli.
În Scutari, Galata, Bey-koz și Kandilli!
http://www.vasilealecsandri.eu/opere/poezii/murad_gazi_sultanul_si_becri_mustafa/partea_03.html#.Xd-M3ugzZPY
În timpul epocii pașoptiste, în plin efort de occidentalizare, manelele erau prezente în spațiul public și deja făceau parte din ceea ce acum numim ”specific național”. O dovedește poezia lui Negruzzi ”Eu sunt român”, unde poetul trece maneaua în rând cu vinul de Odobești și Cotnari ca fiind definitorie pentru spiritul românilor.
La masă beau adesea vin străin,
Tocai, Bordo, Șampanie iubesc.
Iar mai ales prefer vinul de Rin,
Dacă nu am Cotnar și Odobesc;
Când însă am, deșert pline pahare,
Apoi încep să cânt vre-o manea,
Și sunt tot beat cât țin zilele-amare !
Eu sunt Român, mi-e dragă țara mea!
Dar cuvântul nu are doar acest sens. În limba română, există un regionalism care înseamnă ”topor”.
După cum se vede, manelele pot să dea diferite forme de dureri de cap, în funcție de sensul pe care îl accepți. În același timp, în limba poloneză termenul de ”manele” înseamnă bijuterii pe care femeile le poartă la încheietura mâinilor. Un fel de brățări.
Protomanele, manele vechi, manele noi
Timp de aproape 100 de ani, cuvântul ”manele” a dispărut din peisajul românesc (împreună cu realitatea pe care o desemna). El reapare la sfârșitul anilor 80, când o serie de formații fac un melanj între muzica lăutărească și cea pop. Acest gen este cunoscut acum ca fiind cel al proto-manelelor, termen care nu a intrat încă în dicționare, dar care se folosește intens, în special la petrecerile de hipsteri.
Manelele de după Revoluție se împart și ele în manele vechi, cele din anii 90 și manele contemporane, de după 2004. Dacă acum există o animozitate fățișă între adepții manelelor și cei ai altor stiluri, în anii 90 nu era așa, dovadă că hip hopul era considerat în aceeași zonă.
Baietii mei asculta doar hip-hop si manea
Sunt legat de ei asa cum ziua leaga noaptea
Limita e cerul, sare in aer cartierul
Cand baietii se aduna Parazitii tare suna
https://www.versuri.ro/versuri/parazitii-asa-cum-vreau-_6hi2.html
Din punct de vedere stilistic ele sunt extrem de diverse, și, deși mulți le asimilează muzicii țigănești, în realitate vorbim despre o influență mixtă între muzica lăutărească, pop, bănățeană, sârbească.
În Serbia genul acesta de muzică se numește turbo-folk, în Bulgaria Chalga (care vine din turcește Çalgı care înseamnă muzică instrumentală), iar în Grecia Skiladiko, care înseamnă ”câinesc”, și este considerată o pervertire a muzicii tradiționale laiko.
De fapt, manelele nu sunt neapărat un gen muzical ci un mod de a face muzică. Dovadă că au fost transformate în manele piese celebre de la Mozart la Beyoncé, după cum unele manele au fost reinterpretate fiind obținute piese care se apropie de jazz, cum a făcut Maria Răducan .
Cristi Nedelcu
0 comentarii