Back to school. Blogging school

Este bine să înveți mereu. Știu că pare un truism, dar nu este neapărat. Am întâlnit multe persoane adulte care se simt inconfortabil în postura de învățăcel și pentru care un curs, workshop sau orice presupune un efort de a afla lucruri noi și de a le asimila într-un proces de învățare este un disconfort. Pentru mine, dimpotrivă presupune energie și flexibilitate. Așa că, sunt adeptul ideii că este bine să profiți de orice moment pentru a te întoarce la școală.

Acesta a fost contextul în care am acceptat invitația de a participa la Digital Parents Talks, prima școală de blogging din România, sau mai exact primul incubator de profil. Deși este un fenomen care crește exponențial, bloggingul nu are, încă reguli scrise. Se studiază puțin în facultățile de profil, cu toate că cel puțin în România este un segment care influențează mai puternic opinia publică decât media clasică.

Ana Nicolescu  – foto Daniel Botea

Digital Parents Talks este un este un proiect marca Parenting PR dezvoltat de Ana Nicolescu (Mămica Urbană),  și  Lavinia Pavel. Ele dezvoltă de ceva timp acest proiect prin care încearacă să construiască o adevărată comunitate de bloggeri.  Cea mai importantă întrebare a întregii discuții a fost cea de la început. ”De ce scriem ?” Chiar, de ce scriem pe blog? Răspunsuri au fost multe. Pentru vizibilitate, pentru a ne cunoaște mai bine, pentru a îți construi un brand, să influențez opinii, să contribui la u  subiect existent, pentru a educa, pentru a distribui informații, pentru a promova un produs. Dar, dincolo de toate astea, rămâne întrebarea la care nimeni nu a dat încă un răspuns. Care este resortul ascuns care stă în spatele deciziei de a scrie sau a nu scrie despre ceva. Iar aici răspunsul trebuie să fie unul individual. Pentru că scrisul, în special pe blog, este un act personal, aproape intim.

Poveștile Anei și ale Laviniei seamănă cu multe alte povești din textele motivaționale. Slujbă într-un mediu puternic concurențial (corporație, presă), maternitatea ca prag psihologic, decizia de a își lua viața pe cont propriu, greutăți, plan bine făcut, reușită, etc. Și mai au ceva în comun, un lucru despre care se vorbește puțin atunci când vine vorba despre cei care pornesc la drum pe cont propriu – la un moment dat apelează la practici pe care acum nu le-ar mai aplica. Și așa ajungem la un subiect extrem de delicat – deontologia în online. Toți îi simțim lipsa, dar nimeni nu e dispus să o aplice. Ana a recunoscut că, în momentul în care și-a lansat siteul (acum șase ani) l-a postat pe peretele tuturor prietenilor pe care îi avea atunci pe facebook. O metodă care poate dă roade, dar este extrem de intruzivă, și care acum este chiar indezirabilă.

Și pentru că tot suntem la capitolul deontologie în online, merită să zăbovim asupra materialelor scrise pe un blog în cadrul unor campanii publicitare. Din punctul meu de vedere acestea trebuie marcate explicit ca material publicitar, indiferent de formula găsită. Ana are o părere ușor diferită, dată și de faptul că, lucrând cu o agenție de publicitate, interacționează mereu cu brandurile care sunt în căutarea unor canale de promovare a produselor. Există firme (puține) care cer asta explicit, și altele (multe) care cer să nu se marcheze textul ca fiind unul publicitar. Explicația este simplă – studiile pe care cei de la marketing le-au citit arată că cititorul nu este dispus să citească un  text publicitar și îl evită. Prin urmare, de comun acord cu furzinorul de conținut (bloggerul) pun la cale un mic plan de păcălire al cititorului. I se va livra un text interesant, dar fără ca acesta să fie asumat ca unul publicitar. Este sau nu ok să faci asta? Atât timp cât nu există un cod deontologic, da, răspunde Ana. Nu, spun eu, și tocmai până ce această discuție nu va fi tranșată nu se poate stabili un cod deontologic în domeniu. De altfel, comportamentul consumatorului, de evitare a publicității, este determinat tocmai de agresivitatea și lipsa de imaginație a publicitarilor și companiilor în special în online.

Apoi Ana a vorbit despre cum ne construim un brand în online, și de ce este important să facem asta. În principiu probabil că oricine scrie se gândește că expunându-se în mediul online își crează o imagine care nu este poate tocmai cu cea a omului din viața de zi cu zi, pentru că în online se reflectă doar o parte din ceea ce ești tu. Dar, puțini sunt cei care au stat să analizeze impactul unei astfel de decizii și să își pună întrebările corecte. Întrebări care, după cum spune Ana ar fi următoarele

Cine sunt eu în mediul online?

Ce nevoie acopăr eu în piață?

Cum mă diferențiez de ceilalți bloggeri?

De ce m-ar crede pe mine cititorii?

Întrebări la care ar trebui să se gândescă nu doar bloggerii ci și jurnaliștii și chiar scriitorii. Dacă Ana a ridicat probleme și întrebări despre conținutul și modul de promovare, Lavinia a vorbit mult mai tehnic. De ce și cum trebuie să facem SEO. Pe scurt, SEO este modalitatea prin care un blog, sau un articol de pe blog este mai ușor de găsit de cineva care caută în marea de informații a internetului. Am apreciat sinceritatea Laviniei care a spus ceea ce puțini SEO-ișt vor recunoaște – nu există rețetă infailibilă și nimeni nu știe exact cum funcționează algoritmul Google prin care sunt indexate cele mai relevante texte despre un subiect/cuvânt. Dar, există câteva reguli minimale (pe care puțini bloggeri pe respectă). Nu am să le prezint aici, sunt destul de tehnice, dar trebuie să remarc că și în acest caz, excesul de eficacitate (un SEO în execes făcut doar pentru a îți împinge blogul mai în față) poate duce la probleme legate de deontologie (așa poate să apară clickbait-ul). Un singur lucru am să îl precizez, pentru că mi s-a părut interesant cum o problemă tehnică (SEO) poate influența conținutul. ”Scrieți textul și abia apoi stabiliți titlul, iar ideal ar fi ca unul dintre cuvintele cheie din titlu să se regăsească te cel puțin trei ori în text”. Pare restrictiv? Poate, dar și provocator.

Lavinia Pavel – foto Daniel Botea

Tot din discursul Laviniei am mai reținut că, în momentul în care te decizi să îți monetizezi blogul (siteul), trebuie să fii atent nu doar la imaginea pe care vrei să o impui, ci și să ai o strategie tehnică destul de coerentă. În definitiv, dacă vrei să faci din asta o afacere, ideea unui plan de afaceri devine destul de atractivă.

Și așa am făcut trecerea sprea partea a doua a întâlnirii, care a fost o mică lecție de administrare a vieții – școala de bani. Eficientă și la fel de corporatistă. Cum să îți calculezi în fiecare etapă a vieții standardul pe care îl ai, cum să ții mereu sub control raportul venituri-chletuieli, cum să nu cazi în capcana presiunii sociale exercitate de statutul pe care îl ai, etc. Bine construit, bine argumentat, cei doi au vorbit cum trebuie pentru a fi convingători. Singurul lucru care mi s-a părut ușor deranjant era impresia pe care o lăsau că viața ți-o poți programa de la început până la sfârșit. Ceea ce este și foarte control freak și inconfortabil. În definitiv frumusețea vieții stă tocmai în suspansul pe care îl presupune. Dar asta este doar interpretarea mea. În rest, a fost o dimineață (de fapt jumătate de zi) câștigată.

Cristi Nedelcu

PS. Nu trebuie uitați sponsorii, pentru că astfel de evenimente nu pot avea loc fără ei. În cazul de față a fost vorba despre BCR și Lidl, care sunt alături de întregul proiect.