Dezbatere

Este, cred, cuvântul cel mai prezent în spațiul public în aceste zile. Toată lumea cere o dezbatere cu ardoarea cu care altă dată romanii voiau să vadă o confruntare în arenă între gladiatori. Desigur, alegătorul român spune că vrea astfel să se lămurească mai bine care dintre cei doi preopinenți are proiecte, idei și soluții mai bune pentru țară. Asta deși toate rezultatele arată că la noi se votează în primul rând emoțional. În realitate, românul este dornic de spectacol. Pentru el politica este, înainte de toate, show. Iar o dezbatere între doi candidați satisface această nevoie de circ.

Dar nu despre asta vreau să scriu aici, ci despre termenul ”dezbatere”. Care va să zică ce iaștă aceea o dezbatere, cum ar zice Marius Chicoș Rostogan?

Desigur sensul pe care toți îl folosim acum este cel de confruntare în care adversarii își apără ideile folosind argumente pertinente. Că veni vorba, așa au arătat dezbaterile anterioare? Cu argumente și soluții? Din  înfruntările Constatinescu-Iliescu, Băsescu-Năstase sau Băsescu-Geoană au rămas mai curând replici care aveau darul de a se adresa tot emoționalului. Pentru că așa este românul – are ”naturelul simțitor”.

Revenind la cuvântul dezbatere. El mai are câteva sensuri, pe care, e drept, nu prea le mai folosim. Unul dintre ele, întâlnit în vechime este acela de ” a ieși, a se elibera de sub stăpînirea cuiva, a se desface dintr-o legătură de dependență față de cineva”.

Întâlnim acest sens în opera lui Nicolae Bălcescu ” Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”. Scrie istoricul român, povestind una dintre întâmplările vremii

”Brașovenii, cum primiră acele scrisori de la sibieni, încă atunci seara, duminică 11 sept., toți cu mare aplaus se învoiesc a se dezbate de supt Mihai și îndată, în acea noapte, prind și pun la închisoare pe toți românii pe câți putu pune mâna, între carii erau vistierul Vistelie și George, fratele banului Mihalcea; pe alții  iarăși îi omorâră, „căutându-se românii în toate unghiurile și văile și dânduse morții fără nici o cruțare”

De unde se vede că genul acesta de dezbateri se puteau lăsa cu urmări ceva mai grave decât pierdea unor alegeri.

Tot în sensul acesta scrie și Miron Costin în Letopisețul Țării Moldovei de la Aron vodă încoace, de unde este părăsit de Ureche – vornicul

”se dezbătuse Cantemireștiĭ de supt ascultarea hanuluĭ”

Un alt sens, de data aceasta întâlnit în limbajul popular este acela de ”a desface ceva care fusese bătut, fixat, prins în cuie; a desprinde ceva de unde fusese bătut, înțepenit (în cuie)” după se vede din zicala

Dezbat coasa de brățare/ Ca să ies la șleahu mare.

În fine, al treilea sens, și el provenit tot din limbajul popular este acela de  ”a afâna un pământ bătut, uscat, întărit.”

Trecând în revistă toate aceste sensuri, îndrăznesc să affirm că alegătorul roman spune că își dorește o dezbatere în sensul actual, dar are în minte și celelalte sensuri, care răspund mai curând modului lui de a înțelege politica.

Cristi Nedelcu