Politică, sport și mulțimi
Ne place sau nu, sportul și politica au mereu tangență, pentru că sunt două forme ce reunesc, într-un fel sau altul, energii colective. Doar că prima, de regulă, le reunește pe cele pozitive, iar a doua pe cele negative. De aici, o relație foarte tensionată a politicienilor cu fenomenul sportiv pe care, în același timp ar vrea și să îl confiște, dar și să îl elimine. Să îl confiște pentru a se folosi de solidaritatea socială pe care o creează, și asta într-o lume tot mai fragmentată, în care emoțiile comune pozitive sunt tot mai rare. Dar, în același timp și să îl elimine, pentru a nu le acoperi gloria. Politica e mereu plină de câte un Nero în devenire.
În 1978 când Virginia Ruzici câștiga titlul la Roland Garros, pe prima pagină în Sportul , articolul de fond era despre ”Marea Adunarea Populară din Capitală”. În 2018, când Simona Halep câștiga același titlu, la Antena 3, Liviu Dragnea declara despre mitingul PSD ce avusese loc în aceeași zi cu finala de la Paris :”A fost un succes. Un succes mai mare decât al Simonei Halep.” O frază cât un articol de primă pagină din urmă cu 40 de ani. Și o mentalitate aproape neschimbată. Aceea că succesul unui sportiv, cât o fi el de important, nu trebuie să umbrească un eveniment politic.
sursă foto – tolo
În același timp, aproape concomitent, politicienii visează să atragă către ei valul de solidaritate socială și emoție pozitivă pe care sportul îl crează.
Când sunt inteligenți o fac cu tact, astfel încât oamenii să nu simtă asta ca o intruziune. Când sunt proști o fac astfel încât provoacă resentimente. S-a întâmplat la Craiova, în Sala Polivalentă, când primarul venit să le premieze pe handbalistele care câștigaseră în premieră un titlu European. S-a întâmplat și pe Național Arena când Gabriela Firea s-a trezit în fața unui stadion care o huiduia pentru că încercase să se urce pe succesul Simonei Halep. Reacția ei, de țoapă opărită, arată că politicienii înțeleg puțin din ce li se întâmplă.
În mod normal, Gabriela Firea ar fi trebuit să o lase pe Simona să își trăiască momentul ei de glorie alături de suporteri și, eventual, să o cheme în altă zi la Primărie, pentru a îi înmâna cheia orașului. În felul acesta, lucrurile erau clar delimitate. Altfel, primarul Bucureștilor a încălcat o cutumă. Iar rezultatele s-au văzut.
Cristi Nedelcu
0 comentarii