Bătrânul intră în agenție când Florin își verifica emailul pentru a 10-a oară. Aștepta răspunsul de la o tranzacție în București și de ea depindea targetul pe care și-l impusese luna aceasta. Uneori trebuia să recunoască faptul că era destul de competitiv.

Bătrânul era îmbrăcat foarte elegant, dar o eleganță de modă veche. Părea desprins dintr-o revistă a anilor 20, sau dintr-un roman de odinioară. Fără să vrea se gândi la ”Ghepardul” lui Lampedusa.

– Vă servesc cu un ceai?

Niciodată Florin nu întreba clientul dacă vrea să vândă, să cumpere sau să închirieze. Mai întâi îl servea cu o cafea sau un ceai. Apoi, în timp ce se desfășura acest ceremonial, îl studia mai atent și, aproape întotdeaua, știa ce își dorește. Devenise, într-un fel, specialitatea lui.

 Colegii povesteau cum reușise să vândă primul apartament în Dubai, când genul acesta de afacere abia intrase de trei zile în portofoliul companiei. Clientul căruia îi făcuse oferta nici nu spusese ce își dorește. De altfel, Florin simțise că nici nu era foarte hotărât. Avea o sumă de bani, știa că imobiliarele sunt o investiție profitabilă, și, după cum era îmbracat și ce accesorii avea, aproape sigur îl urmărea pe unul dintre influencerii din București care făcea periodic prezentări ale diferitelor piețe de afaceri. Și Florin și-a adus aminte că, în cea mai recentă postare, acesta vorbea despre piața emergentă din Dubai. Așa că, după ce l-a servit cu o cafea, l-a luat la sigur.

-O să vă arăt ce portofoliu avem pentru Dubai.

Bărbatul a rămas surprins.

-De unde știi că asta căutam?

Florin a zâmbit modest.

-Ăsta este rolul meu aici. Să știu ce își dorește clientul. Nu avea rost să îi explice faptul că uneori, acest rol era și de a îi spune clientului ce își dorește.

Au semnat contractul și Florin a bifat prima tranzacție în Dubai. Așa a făcut și acum. În timp ce bărbatul din fața lui își sorbea tacticos ceaiul, Florin începu să vorbească:

-Aveți de vândut o casă. Pe care ați obținut-o în urma unui proces lung și obositor. Nu mai aveți nici timp, nici energie să o renovați, și nici nu doriți să încapă pe mâna oricui. Cu banii pe care îi luați pe ea, vă doriți o casă mică, eventual la marginea orașului, cu o curte unde să puteți planta niște flori.

Nu obținu niciun răspuns. Bărbatul din fața lui își bea lent ceaiul ca și cum nu l-ar fi auzit. Într-un tărziu puse ceașca pe masă și îi răspunse

-Ești printre cei mai recenți angajați aici. Probabil ai fost, sau ești angajatul lunii, pentru că ești extrem de competitiv. Îți place să îți impresionezi clienții, aratandu-le că îi poți citi dintr-o privire. Uneori, te folosești de asta, pentru a le sugera, mai ales celor nehotărâți ce să cumpere, astfel încât ei să creadă că a fost ideea lor.

Se priviră ochi în ochi ca doi adversari care urmează să înceapă un duel, apoi Florin izbucni în râs.

-Aveți dreptate. Dar și eu am, nu?

-În prima parte, da. Ieri am obținut hotărârea de la Tribunal. 20 de ani de procese lungi și istovitoare. Am rămas singurul din familie care am putut vedea acest final. Nici măcar nu mă mai pot bucura. Doar simt că, în sfârșit, s-a făcut dreptate. Chiar dacă pentru mine este mult prea târziu.

Rămase tăcut o vreme, apoi bău ultima înghițitură de ceai.

-Mai vreți unul? îl întreă Florin.

Dădu din cap că nu apoi, continuă.

-Nu ai avut dreptate, în partea a doua. Nu mai vreau să stau aici. Nu mă mai leagă nimic de locurile astea. Familia mea s-a stins.Și nu doar ea. Toată comunitatea mea se singe odată cu mine.

Era o durere și o nostalgie în vocea lui care aproape se materializa în aer.

-Ai mei au venit din Italia aici acum câteva secole bune. Mi-am petrecut mult timp prin biblioteci căutând rădăcinile familiei mele. Nu știu dacă am suficiente dovezi, dar cred că primii italieni care au venit aici au fugit din Toscana după ce Savonarola l-a izgonit pe urmașul lui Medici. Și și-au găsit adăpost pe melagurile astea, unde Neagoe Basarab avea nevoie de oameni care să construiască o țară.  

Făcu o pauză, apoi continuă.

-De fapt, noi asta am făcut mereu. Am construit. Știu că acum, după ce plec, am lăsat ceva în urmă. Și eu, și ai mei. Poate puțini locuitori ai orașului știu, dar clădirile pe care le admiră, le vizitează, le vând și le cumpără sunt construite de ai mei. Din păcate, după 600 de ani, am rămas singurul lor descendent. Nu mai am de ce să stau aici. Vreau să mă întorc acolo unde îmi sunt rădăcinile. Aș fi plecat mai demult, dar nu am vrut să las istoria să treacă așa peste mine. Și am câștigat, deși unii mi-au spus că nu am nicio șansă. Așa că acum, vreau să mă întorc acolo de unde au venit înaintașii mei.

Povestea bătrânului îl impresionase pe Florin mai mult decât lăsa să se vadă, și chiar mai mult decât își recunoștea sieși. Simțea că face mai mult decât o tranzacție imobliară – ajută la împlinirea unui destin.

Două săptămâni a durat până a găsit oferta cea mai bună pentru casa pe care bătrânul voia să o vândă. Pentru că înțelesese că el nu voia să scape de casă. El voia să se asigure că intră pe mâinile cuiva care va ști să o aprecieze și să o pună în valoare. Ani de zile, cât durase procesul, bătrânul trecuse aproape zilnic pe lângă casă și se uitase la ea cum se degradează, fără să poată face nimic. Acum dorea să o știe în siguranță.

De aceea, i-a prezentat oferta doar când a fost sigur că aceasta era exact ce trebuia.

În timp ce bătrânul citea contractul cu atenția cuiva care își petrecuse ani de zile în instanță, Florin pregătea adevărata surpriză. Când bătrânul a ridicat ochii și a semnat, Florin a întors spre el ecranul laptopului cu un gest aproape teatral.

-Lucignano, în inima Toscanei.

Bătrânul privi fără să schițeze niciun gest. Florin continuă mai curând cu tonul unul ghid turistic, decât al unui agent imobliar.

-Este așezat pe un deal, la jumătatea distanței dintre Arezzo și Siena, este una dintre cele mai pitorești localități din Toscana. Are un sistem aproape unic de ziduri în formă eliptică, păstrate din Evul Mediu.

Bătrânul zâmbi.

-Seamănă cu Șarlota sau Charlottenburg cum i se mai spune, de lângă Timișoara. De altfel, cei care au fondat satul au venit din nordul Italiei, așa că nu exclud să fie vreo influență.

Florin redeveni agentul imobiliar eficient.

-Și aici vă puteți muta, dacă este pe placul dumneavoastră. Casa are 120 mp, și o curte e drept nu mare, dar care vă este suficientă pentru florile pe care sigur le veți planta. Dacă nu vă plac florile nu are rost să vă mutați în Lucignano.

Bătrânul rămase pe gânduri.

-Da, este perfect. De lângă Sienna au plecat primii mei înaintași în secolul XIV, și acolo e normal să mă întorc și eu, după 600 de ani. Să închid cercul.

Restul au fost doar detalii. Nu a durat mai mult de o săptămână și bătrânul a putut pleca în Italia să semneze actele și să stabileacă toate detaliile mutării.Poate ne vom ma revedea și după ce perfectăm tranzacțiile a spus Florin, încercând să acopere tonul vădit profesional și să îi dea căldura de care simțea că bătrânul avea nevoie.

-În mod sigur, a răspuns el cu un zâmbet enigmatic

Și s-au revăzut, chiar în primăvara viitoare. Invitația a venit pe neașteptate, când Florin și Iuliana tocmai se gândeau la un city-break. L-au petrecut în Lucignano, în luna mai chiar în plin festival al florilor – Maggiolata Lucignanese.

Și, în timp ce bătrânul îi însoțea pe tineri pe străzile orășelului fortificat, și le prezenta localitatea ca o adevărată sinteză a Toscanei, Florin se gândea la momentul în care bătrânul intrase pentru prima data în agenție și îl surprinsese cu aerul de eleganță a unei lumi apuse.

xxx

Am scris această povestire, după ce am participat la „Networking în Imobiliare: Lansarea oficială Blitz, în Craiova”. Blitz este una dintre cel mai importante companii imobiliare din România cu o experiență de peste 11 ani. În Craiova, franciza a fost adusă de Ana-Maria Cruceru.

În momentul de față, filiala Craiova este a doua din țară, după cea din Cluj ca nivel de tranzacții. Inițial, Blitz Craiova a început cu 2 agenți, pentru ca acum să aibă 27, iar planurile de viitor sunt de a ajunge la 60 de agenți. Planul de afaceri pentru acest an este de a ajunge la o cifră de afaceri de un milion de euro.

Sună bine, nu?

Piața de imobiliare Craiova începe să se alinieze la nivel național.

Cristi Nedelcu