Jurnal de vacanță (3)

Ziua 3

Muzeul în aer liber din Göreme

Majoritatea obiectivelor de vizitat din Cappadocia au legătură cu formațiunile stâncoase risipite pe întreg teritoriul regiunii.
La Göreme se găseşte un ansamblu de mânăstiri şi biserici unice, care au permis amenajarea unui muzeu în aer liber.
Mânăstirile au fost amenajate de primii creştini care au sosit în zonă şi care au rămas aici până când podişul a fost ocupat de turcii selciugizi.

La sfârşitul primului mileniu, ansamblul era deja abandonat, încât este de mirare că frescele au supraviețuit până azi. De altfel, muzeul se află în patrimoniul UNESCO tocmai ca urmare a frescelor care s-au păstrat în tot acest timp. Cele mai multe nu pot fi fotografiate, pentru că se află în biserici aflate acum în plin proces de restaurare. De remarcat faptul că în câteva dintre bisericile de aici se află fresce din perioada iconoclastă, în care reproducerea chipurilor umane era interzisă.

Pereții acelor biserici sunt împodobiți cu modele geometrice sau florale, multe dintre ele preluate din mozaicurile romane, aşa cum se întâlnesc şi pe covoarele turceşti tradiționale.
Frescele sunt realizate atât în tehnica veche, direct pe stâncă folosindu-se doar culoarea ocru, cât şi într-o tehnică ulterioară – se aplica o tencuială, apoi se pictau icoanele.
Una dintre biserici este remarcabilă prin culoarea albastră care formează fondul pe care au fost pictate icoanele, şi care te fac să te gândeşti că albastrul de Voroneț poate nu este chiar aşa unic cum ne place nouă să credem.

Covoarele turceşti

Există o rivalitate evidentă între covoarele turceşti şi cele persane pe care o simți din modul în care turcii îți povestesc despre cum ceea ce fac ei este mai complicat, mai vechi şi mai autentic şi mai cum vrei tu decât cele persane.

Într-adevăr covoarele turceşti (aşa cum se întâmplă în tot Orientul) au în spate o întreagă istorie care porneşte de la perioada nomadă când covorul era singura piesă de mobilier din cort. De-a lungul timpului, ele au evoluat atât din punct de vedere al materialelor, cât şi al modelelor. Acum ele sunt din lână (de capră sau de oaie) , bumbac sau mătase.

Având o istorie atât de veche, covoarele turceşti au devenit un element important al tradiției.
Ele sunt şi acum piesa centrală a zestrei fetelor iar
înainte mama băiatului era cea îşi alegea nora, iar covorul era un criteriu important.
Până la sfârşitul Imperiului Otoman covoarele turceşti nu s-au vândut în străinătate. Abia în epoca modernă s-a deschis vânzarea către străini, dar deja covoarele persane se impuseseră pe piețele occidentale.
Multe dintre modelele de pe covoarele turceşti se regăsesc şi pe cele tradiționale bulgăreşti sau olteneşti, fie că este vorba despre modele florale sau geometrice.

Influențele culturale balcanice se fac simțite peste tot.

(va urma)

Cristi Nedelcu