Jurnal de vacanță (1)

Turcia poate fi descoperită în multe feluri, iar un circuit la mijloc de primăvară, când căldura cotropitoare a verii nu a invadat Antalia, pe munții Taurus încă străjuieşte zăpada iar Mediterana devine tot mai prietenoasă şi te lasă să intri în apă măcar până la glezne este unul dintre cele mai interesante.

Ziua 1

Konya

Konya este centrul unei regiuni, Rum, care, odinioară ( înainte de cucerirea de către otomani) era centrul Imperiului Selciugid. În tradiția creştină el era cunoscut drept Iconia, grație numeroaselor icoane care se realizau aici. De la această denumire se trage actualul nume al oraşului – Konia.
Zona este una dintre cele mai tradiționalite din Turcia.

Poți vedea pe stradă la tot pasul femei cu capul acoperit, iar în magazine şi în baruri nu găseşti de vânzare băuturi alcoolice. Cu toate astea, consumul de alcool este printre cele mai ridicate din Turcia. Natura umană e greu de schimbat.

Mevlana

Principalul punct de atracție al oraşului este Mănastirea Mevlana.

Fondată de Rumi, cel mai important poet şi filosof care a trăit aici în Evul Mediu, mânăstirea este, alături de Casa Fecioarei Maria, unul dintre cele mai vizitate locuri religioase din Turcia. Mânăstirea este spectaculoasă. Minaretele se înalță drepte spre cer, încât ai senzația că îl ating, iar ornamentele bogate te fac să înțelegi cum a evoluat arta islamică datorită interdicției de a reprezenta chipul uman.

Mânăstirea este centrul unui adevărat furnicar de turişti şi, dacă ar fi să fac o analogie cu un monument de la noi, acesta ar fi Mânăstirea Cozia – importanță istorică, relugioasă şi culturală, afluență de turişti şi mult comerț în jur.
Oraşul trăieşte, în mare parte, din Mânăstire. Străzile din jur sunt adevărate bazare unde poți găsi orice – de la suveniruri şi dulciuri, la haine.

Sultan Han

Din Konya, se pleacă spre Cappadocia pe străvechiul Drum al Mătăsii. În Evul Mediu (când Marco Polo descoperea pentru europeni Orientul) drumul era presărat, la fiecare 40 de km, cu hanuri. De ce la 40 de km? Atât era „autonomia” unei caravane, după care caii sau cămilele trebuiau să se odihnească.

Când vorbim despre „han”, termenul are alt înțeles decât în Europa. Clădirea nu era de lemn, ci de piatră şi era inaltă de aproximativ 10 m. Arcadele şi bolțile sunt asemănătoare, păstrând proporțiile, celor din catedralele gotice

Piatra este cioplită cu modele specifice arhitecturii selciugide.
Cea mai importantă astfel de construcție este Sultan Han, care este acum în curs de restaurare.
Sultan Han este ultimul popas înainte de Cappadocia. Despre călătoria în acest ținut, care în limba persană înseamnă „țara cailor frumoşi” în episodul următor.

Cristi Nedelcu