Impresii din călătoria în Turcia

După cum spuneam, dincolo de jurnalul de călătorie, postez și câteva dintre impresiile care mi-au rămas din vacanța în Turcia, înainte ca acestea să se sedimenteze prea mult.

Cățelul care păzește pisici

În marile orașe din Turcia s-a găsit o rezolvare cel puțin interesantă a problemei pisicilor fără stăpân (nu mă întrebați de ce pisicile fără stăpân sunt acolo o problemă și nu câinii, că nu știu). Sunt construite mici adăposturi pentru feline, chiar în mijlocul orașelor. De fapt sunt cuști în care pisicile găsesc mereu mâncare și adăpost și, prin urmare, vin singure aici. Un astfel de adăpost am văzut în Antalya, la câțiva pași de portul turistic. Spre deosebire de alte asemenea adăposturi, acesta avea și un paznic – un cățel dresat care era mereu vigilent ca pisicile să nu plece din acest mini-părculeț. Vorba ceea – râdemm glumim, dar nu părăsim incinta. Dacă vreuna dintre pisici se aventura dincolo de teritoriu (ceea ce se întâmpla destul de rar, pentru că felinele s-au obișnuit cu locul acela unde găsesc de toate și nu le deranjează nimeni), cățelul se lua după ea și o aduce înapoi.

Politică și turism

Când pleci o săptămână în vacanță într-o altă țară, numai de politică nu-ți arde, mai ales că vii din România, unde politica te axifiază. Prin urmare, ai și tu chef ca măcar o săptămână să uiți de așa ceva. Doar că în Turcia e mai greu. Din punctul ăsta de vedere, țara seamănă teribil cu a noastră – politica a pătruns atât de adânc în societate, încât de greu să nu simți asta. Și nu mă refer la faptul că era campanie electorală pentru alegerile locale. Afișele care anunțau acest lucru nu erau (prea) deranjante. Puteai să nu observi că peste tot era chipul lui Erdogan și gata. De altfel, cu toate afișele care împânzeau străzile, partidul lui Erdogan a pierdut marile orașe. Dar politica invadează altfel spațiul oamenilor. Iată câteva exemple

Inflația

Cursul liră turcească/euro este într-o continuă devalorizare. O spun toți comercianții cu care interacționezi. Ca urmare toți turiștii preferă să cumpere în euro, chiar dacă la mărunțișuri, în special suveniruri mici, ieși în pierdere. Cursul era aproximativ 6 lire/euro, dar uneori comericanții făceau paritatea de 5 lire/euro (în funcție și de cum negoiciai, de cât cumpărai, etc)

Berea

Turcia este o țară laică musulmană. Asta înseamnă că regulile islamice se aplică, dar cu moderație. De exemplu cele privind alcoolul. Reglementările aparțin municipalităților. De aceea, sunt orașe, cum ar fi Konya, unde nu găsești deloc la vânzare alcool. Nici la magazine, nici la restaurante. Poate doar în hotelurile de lux. Sunt alte orașe (cele turistice, de pe coastele Mediteranei sau Mării Egee), cum este cazul Antalyei, unde berea se mai găsește la vânzare, dar este scumpă (4 euro berea la bar, 2,50 euro la magazin). Ce legătură are asta cu politica? Păi partidul lui Erdogan promovează din plin valorile islamice, inclusiv prohibiția alcoolului. Municipalitățile conduse de oamenii din partidul lui au cele mai restrictive măsuri anti-alcool. Nu întâmplător, după anunțarea rezultatului alegerilor locale, acțiunile principalilor producători de bere din Turcia au crescut semnificativ.

Diamante și iahturi de lux

În urmă cu aproape 4 ani, Turcia a fost afectată de un cutremur în urma căruia multe case din zona Mării Egee s-au prăbușit. Atunci, guvernul a impus o așa numită ”taxă de lux” pe majoritatea produselor. Banii încasați din taxă se constituie într-un fel de fond de solidaritate. Singurele produse care sunt scutite de această taxă sunt diamantele și benzina pentru iahturile de lux. De ce? Pentru că familia Erdonag are afaceri în acest sector. Atât de simplu. Glumind, oamenii spun că ar fi bine ca familia Erdogan să facă afaceri cu săpun sau detergent, pentru că astfel poate se ieftinesc aceste produse.

Hoteluri pline, hoteluri goale

Turismul în Turcia a început să se dezvolte în anii 80, când gvernul a acordat o serie întreagă de facilități companiilor care veneau să investească aici. Cu timpul s-au dezvoltat mari resorturi de lux care practică, în perioada estivală, sistemul ulta-all-inclusive. În extrasezon, este practicat sistemul de circuite în care turiștii pot vizita obiectivele importante din țară. După cum mărturiseau oamenii din 2015 acest gen de turism a scăzut drastic. Măsurile luate de Erdogan care au proiectat asupra Turciei imaginea unei țări nesigure și instabile au lovit direct în turism. Dacă în alți ani, în sezonul de circuite toate marile resorturi din Antalya erau pline, acum doar 3 dintre ele erau deschise.

Ar mai fi de povestit despre cum a fost modificat sistemul de învățământ, pentru a spirjini învățământul religios care era în declin (de altfel religia este pe primul loc în Turcia în ceea ce privește procentul din PIB care îi este alocat), despre sistemul de sănătate (printre cele mai bune din Europa), despre cărțile care sunt foarte ieftine (4-5 euro) și despre chiriile foarte scumpe (400 de euro), dar și despre discrepanțele mari dintre Turcia de la malul mărilor și cea continentală.

Pentru că vizitând ambele zone, ai impresia că sunt două țări. Una occidentală, cosmopolită și dornică de progres și alta încremenită într-un timp care pare că se scurge aproape imperceptibil.

Cristi Nedelcu