despre exil şi diaspora.

„Nu au rămas alături de noi să mănânce salam cu soia” „Sunt vânduți Occidentului” „Au huzurit acolo când nouă ne era rău şi acum vin să ne fure țara”. Cam aşa îi priveau mulți dintre români pe conaționalii lor care aleseseră drumul exilului în anii prigoanei comuniste. Iar exilului românesc nici acum nu i se acordă importanța pe care a avut-o în istoria României. Orbiți de ura împotriva celor care fuseseră liberi mai mulți ani ca ei, manipulați de comuniştii din eşalonul doi care se pregăteau să confişte țara, românii anilor 1990 au pus singuri la cale un plan pe care apoi îl vor arunca în spatele unor obscure forțe oculte – acela de a îşi distruge singuri țara. Şi au făcut asta prin cel mai sigur mijloc – alegând în fruntea țării pe hoți şi pe corupți.
În toți aceşti 30 de ani exilul românilor a continuat. Goniți din propria țară de un sistem care promovează cu obstinație impostura şi incompetența, românii s-au împrăştiat prin Europa dând naştere celei mai mari diaspore după cea siriană. Doar că Siria trece printr-un sângeros război civil, iar România trece printr-un război civil rece care alungă din țară oamenii care ar fi putut duce țara mai departe.
Diaspora este conştiința vie a României – este cel mai important investitor prin sumele trimise în țară, la alegerile la care i se permite să o facă, are un cuvânt determinant şi, acum demonstrează, că are spirit civic.
În ultima perioadă am asistat la un adevărat festival al insultelor împotriva #lumpendiasporei la care s-au raliat politicienii pentru care corupția şi incompetența sunt elemente vitale de a reuşi, intelectuali oportunişti care îşi disprețuiesc conaționalii şi români care, la fel ca în anii 90, îi urăsc pe cei care au avut curajul unei libertăți mai mari.
Acum, când vorbim, despre anii 90, obligatoriu vorbim despre Piața Universității şi despre punctul 8 al Proclamației de la Timişoara. Peste 30 de ani, când vom vorbi despre anii aceştia, vom vorbi despre mitingurile anti-PSD şi despre #farapenaliinfunctiipublice. Sunt lucruri similare şi, până ce societatea românească nu le va rezolva, nu va avea linişte.

Cristi Nedelcu