Cele trei Românii
După mitingul comunist din această seară, în care oameni captivi ai unui sistem care le fură viitorul de 20 de ani au fost târâți cu forța pentru a îi apăra pe cei care îi fură, s-a tot spus că există două Românii. Fals! Există trei Românii.
Prima este România captivă. România prinsă în ghearele hoților care o fură de aproape 30 de ani. Și care, acum, când au început să dea socoteală pentru toate hoțiile lor, îi scot în stradă să îi apere tocmai pe cei pe care i-au buzunărit. O Românie săracă, dar solidară cu cei care au obligat-o să rămână așa săracă, în timp ce ei s-au îmbogățit.
O Românie captivă a unui complex Stockholm, dependetă de abuzatorii ei și care își dorește să rămămână săracă, dar convinsă că toată vina pentru situația ei o poartă forțe obscure, dar puternice. O Românie tristă, urâtă, și fără nicio speranță.
sursă foto
O Românie care face scut în fața lui Dragnea, Olguța, Firea, etc, apărându-le dreptul de a îi fura și umili pe români. O Românie pe care am văzut-o în seara asta în toată micimea ei. Pe care o știam, dar al cărei chip hidos înspăimântă mereu.
A doua Românie, este România care își dorește normalitatea. Care vrea să fie lăsată să muncească, să câștige bani, să meargă la bere și la Untold, să își poată duce copiii la tenis și balet, să se uite la meciul Simonei Halep și să se bucure din toată inima, sau să se supere când Naționala ratează (încă) o calificare.
O Românie care a asigurat bruma de normalitate de până acum, și care ne-a făcut să sperăm că putem, la un moment dat, să nu mai fim rudele sărace ale UE. O Românie care a simțit cel mai brutal agresiunea pe care PSD-ul a declanșat-o asupra noastră de mai bine de un an. O Românie capabilă să se mobilizeze pentru o idee, pentru că își simte amenințat viitorul. O Românie care a reușit, în ultimul an, să apere o democrație tot mai șubredă.
Există, însă, și a treia Românie. Formată din cei indiferenți. Care ”se pișe pe el de vot”. Care spun ”toți sunt la fel, nu are rost să ne agităm”. Care în ziua votului au altă treabă sau dau din umeri și spun ”ce rost are?” Care înjură când stau la coadă la administrația financiară, dar nu cred că votul ar putea să rezolve asta. Care nu văd nicio legătură între cei care îi conduc și gropile din asfalt. Care cred că votul, parlamentul și democrația sunt un lux, sau lucruri inutile.
Dintre cele trei Românii, ultima are cei mai mulți locuitori. Iar vocea lor nu se aude niciodată la alegeri. Iar dacă democrația din România va fi distrusă, așa cum a fost în Turcia sau cum se întâmplă în Ungaria, locuitorii acestei Românii vor purta principala vină. Nu știu dacă atunci vor înțelege, dar chiar dacă o vor face, va fi prea târziu.
Cristi Nedelcu
0 comentarii