Graffiti și artă modernă în Salonic

Salonicul este  orașul cu cele mai multe graffiti pe care l-am văzut până acum. Se întâlnesc peste tot – pe orice perete, pe vitrinele magazinelor, pe uși, în apropierea monumentelor istorice, pe trotuare, oriunde. Și sunt diverse. De la taguri realizate de writeri experimentați sau de toy-eri, până la throw-up și bomb unele adevărate opere de artă.

Graffiti lângă Biserica Rotundă, unul dintre monumentele importante ale Salonicului

Și aici am vrut să ajung. Este graffiti artă? Sau doar un act de vandalism? Poate fi artă, dar conform legii de la noi este contravenție și se pedepsește cu amendă și cu obligația de a curăța suprafața ( buffing). Nu știu cum este legea în Grecia, dar artiștii stradali de acolo nu par foarte deranjați de autorități. Întâmplător, sau nu, cuvântul provine din limba greacă (γραφειν „graphein” – ”a scrie”). Iar Salonicul este un oraș pe care artiștii stradali au scris.

În ziua în care am văzut orașul-grafitti, am văzut și o expoziție de artă modernă și contemporană în cadrul Târgului Internațional Salonic. Și am avut astfel ocazia să compar cele două forme de exprimare artisitică. Pentru că, da, graffiti rezistă alăturării artei moderne. Ce le aseamănă? Libertatea autorului, dorința de a se exprima dincolo de restricții și  norme, nevoia de impact și de a provoca privitorul. Din întreaga expoziție de artă modernă (care se întindea pe mai multe etaje) am reținut câteva lucrări și artiști. Și am privit lucrările lor cu retina încă impresionată de graffiti văzute pe stradă.

Basilios Poulos

Născut în 1941 din părinți greci care au emigrat în SUA, Basilios Poulos este un nume întâlnit frecvent în cercurile artistice din Statele Unite și din Europa. S-a impus în anii 70, marcați de experimente dintre cele mai diverse, care căutau să pună arta plastică pe un nou drum. A avut burse de studii la Universitatea Rice și la Centrul Guggenheim, a avut un studio în Manhattan, unde a colaborat cu Galeria Andre Emmerich. Stilul lui Basilios Poulos este o combinație între cubism și expresionism abstract. Practic tablourile sale se află la confluența dintre Picasso și Pollock.

Basilios Poulos – Greek Bridge Series

Lucrările sale se regăsesc în toate marile muzee de artă contemporană precum și în colecții private. Lucrarea prezentată în cadrul expoziției de la Salonic face parte din Greek Bridge Series, prin care artistul a încercat să redescopere tărâmul părinților săi. În aceste lucrări Basilios Poulos a recunoscut și influența lui Matisse, în special în privința coloritului.

Martial Raysse

Expoziția cuprinde de asemenea lucrări care i-au aparținut lui Alexandre Iolas, unul dintre cei mai mari galeriști și colecționari de artă din Grecia. Printre aceste lucrări se numără un portret al lui Marlyn Monroe realizat de Martial Raysse, cea care alături de alți artiști ca Arman, Yves Klein, François Dufrêne, Raymond Hains, Daniel Spoerri, Jean Tinguely, Jacques Villeglé a fondat, în anii 70, grupul Nouveaux Réalistes.

Martial Raysse  – Marlyn Monroe

Lucrările lui Martial Raysse au fost de asemenea influențate de Andy Warhol. În 2011 lucrarea  Last Year in Capri s-a vândut cu aproape 7 milioane de dolari la o licitație, ceea ce face din Martial Raysse cel mai bine vândut artist în viață francez.

Vasso Katraki

Una dintre cele mai cunoscute personalități ale artei moderne din Grecia, Vasso Katraki a fost nu doar o mare artistă ci și o conștiință  a Greciei. Născută în 1914, Vasso Katraki a intrat în 1936 la Școala de Arte din Atena. În timpul facultății expune afișe anti-fasciste, iar în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial face parte din mișcarea de rezistență. (EAM). După lovitura de stat din 1967 care aduce la putere în Grecia junta militară, Vasso Katraki este arestată și exilată pe insula Lemnos de unde va fi eliberată opt luni mai târziu în urma unor proteste internaționale. Vasso Katraki este cel mai important nume al gravurii elene. În 1955 a început să realizeze o serie de gravuri în gresie care îi vor aduce recunoașterea internațională. Deși pe parcursul vieții a avut o singură expoziție personală, lucrările ei au fost premiate la mari bienale de artă din întreaga lume (Veneția, Lugano, Tokyo).

Lucrările prezentate la expoziția de la Salonic sunt parte a unei serii în care artista  recuperează arta preistorică, apropiindu-se de fondul arhaic uman. Este același demers artistic pe care l-a întreprins și Brâncuși când a creat ”Cumințenia Pământului”. Gravurile sunt simple, sobre cu linii care amintesc de desenele de la Altamira sau din Peștera Măgura.

Yiannis Moralis

Exponent de marcă al Generației 30 (o mișcare inovatoare în pictura greacă), Yiannis Moralis a studiat la Paris, Roma și Atena. La întoarcerea în Grecia a fondat alături de alți artiști greci, Armos art group, care s-a lansat în Atena la mijlocul anilor 50.

Yiannis Moralis – Erotika

Lucrarea expusă la Salonic intitulată Erotika face parte dintr-o serie în care artistul a stilizat corpurile goale cuprinse într-o îmbrățișare până aproape de abstractizare. Dacă ne referim din nou la Brâncuși este același drum pe care el l-a parcurs când a creat Sărutul.

Nikos Engonopoulos

Pictor și poet, Nikos Engonopoulos a fost, de asemenea, unul dintre exponenții Generației 30 și cel mai important pictor suprarealist elen. După studiile din Atena a debutat cu o expoziție în 1938. În paralel cu pictura a fost și un poet remarcabil. În același an în care a deschis prima expoziție a tradus un volum de versuri de Tristan Tzara, iar apoi și-a publicat propriile versuri.

Tabloul prezentat la expoziția de la Salonic este un melanj de suprarealism cu artă naivă, în care lipsa perspectivei este completată de o aglutinare a unor teme și modele (marea, eroul, casa cu coloane antice, etc).

Și pentru că am vorbit de o comparație între graffiti și arta modernă, și am văzut ce le aseamănă, să remarcăm și ce le separă. Graffiti este un mod de expresie artistică în care rigorile formaliste sunt destul de însemnate. Din acest punct de vedere, street-artistul este supus unei constrângeri la fel cum se întâmpla cu meșterul popular care reproducea aceleași modele arhetipale fără să poată inova. Graffiti este o formă de artă pop, una care exprimă protestul în fața normelor sociale, dar protestul se oprește aici. Îi lipsește dimensiunea adâncă, explorarea abisului uman și forțarea limitelor formale ale artei pe care le întâlnim în arta modernă.

Cristi Nedelcu