Legenda cerceilor de argint

Se vedeau în fiecare dimineață și în fiecare seară. Unul se pregătea să plece, celălalt răsărea. O scurtă perioadă de timp, câteva minute erau amândoi pe bolta cerească. Luna reușea să tragă un pic cu ochiul la Soare, iar el întrezărea puțin din aura pală a Lunii. Dar niciodată nu reușeau să se vadă pe deplin, să se întâlnească, să se poată privi direct, față în față.

Până într-o zi, când Luna i-a propus să meargă să îl întâlnească pe cel care rânduise astfel lucrurile. Dacă vorbeau cu el, dacă îi spuneau ce simt unul pentru altul, nu se putea să nu se schimbe ceva.

Drumul pe care cei doi l-au făcut până la Demiurg a fost lung și anevoios. Au fost nevoiți să treacă peste hăuri pe care mintea nu le poate cuprinde și în care cădeau și razele fierbinți ale Soarelui și cele blânde ale Lunii. De câteva ori, au crezut că nu vor scăpa din capcanele pe care nemărginirea le presăra la tot pasul.

În cele din urmă au ajuns. Nu au apucat să spună nimic – Demiurgul știa de ce veniseră. Și le-a spus ceea ce știau și ei de la bun început – nu puteau fi împreună. Oamenii aveau nevoie de lumină. Soarele îi încălzea și îi lumina ziua, iar noaptea erau mângâiați de lumina Lunii.

”Dar, noaptea dorm, ce nevoie au de lumină?” încercase să protesteze Luna, doar doar l-o îndupleca pe Creator să o lase alături de Soare.

”Fără lumina ta, nu ar putea visa. Iar fără vise, lumea ar pieri mai repede decât am creat-o eu” i-a răspuns Demiurgul

”Nu putem pleca așa, fără măcar un semn de la tine” a spus Soarele. Și atunci, Creatorul a luat câteva raze de soare și le-a preschimbat în aur.

Soarele l-a privit și a simțit că acolo se strînsese toată măreția lui.

”Oamenii vor adora acest metal. Își vor face bijuterii din el, coroane și sceptre. Îl vor trage în fire pe care le vor țese în haine scumpe.  Vor bate monezi. Se vor război pentru el. Va conduce lumea.”

Soarele s-a înfoiat. Demiurgul îi dăduse cel mai de preț cadou – uitase de ce venise acolo.

Când a văzut atâta trufie, din ochii Lunii s-au prelins două lacrimi. Și-a dat seama că Soarele nu ar fi fost niciodată al ei. Se iubea prea mult pe el. Pînă să cadă la pâmânt, lacrimile s-au preschimbat în două sfere de argint. Atârnau de două raze firave ale lunii și străluceau discret.

”Ție îți dăruiesc argintul” i-a spus Demiurgul înmânând Lunii cerceii ce străluceau cu o lumină palidă și albă. ”Oamenii își vor face bijuterii și din argint, dar vor fi mai discrete, mai suave. Nu vor trezi pasiuni atât de mari, dar vor dezvălui sentimente intense și de durată.”

Și i-a mai spus că argintul va avea proprietăți magice și purificatoare – de aceea oamenii îl vor folosi în ritualuri și descântece.

S-au întors pe cer și fiecare și-a văzut de drumul lui, fără să mai vorbească între ei. Iar oamenii s-au ales cu două metale prețioase din care și astăzi își fac bijuterii fabuloase.

Cei care doresc să arate putere și bogăție aleg aurul. Cei care preferă eleganța și misterul aleg bijuteriile din argint. Iar bijuteriile care amestecă aurul și argintul aduc ghinion.

Mi-am imaginat această povestire ca o legendă fiind inspirat de bijuteriile de argint de la Venda. Este o afacere de familie 100% românească și oferă doritorilor atat bijuterii cu design clasic cât și bijuterii deosebite care se regăsesc în colectia Venda de bijuterii cu pietre semiprețioase și design/calitate premium.

Pentru Diana, eu am ales o pereche de cercei de argint și, după cum puteți vedea, am făcut o alegere potrivită.

Este cel mai bun mod de a începe o primăvară.

Cristi Nedelcu