Și usturoi am mâncat, nici gura nu-mi miroase

Recunosc, jocul de cuvinte din titlu poate un pic forțat, dar nu m-am putut abține. Este genul de reacție pe care vizionarea filmului Usturoi îl produce. Probabil știți câte ceva despre el – un film independent, cu buget mic, făcut din pasiune cu artiști neprofesioniști. Cei care au pornit la drum, scenaristul Radu Băzăvan (groparu.ro) și regizorul Lucian Alexandrescu, ne aduc o poveste plină de umor și savoare, în care și stângăciile tehnice și de construcție au farmecul lor.

Filmul este onest – își propune să spună o poveste într-un registru comic și asta face. Ritmul este inegal, pentru că deși motivul este anunțat din primele scene – când cei doi copii se decid să înceapă marea lor aventură – pelicula devine ceea ce ne așteptam de la început, un road movie, abia ceva mai încolo. Este drept că, odată intrat pe acest făgaș, scenariul devine tot mai bun, personajele pitorești (de la manelistul cu BMW, la Adrian Hădean care le explică celor doi copii cum ajungi la Hollywood în Cluj) se succed cu rapiditate, iar scenele devin savuroase. Pentru că este un film cu romi și pentru că este realizat în cheie umoristică, evident că prima referință la care ești trimis este Kusturica. Scena cu berbecul în Dacie, este ca un clin d`oieil la scena cu porcul care mănâncă din Trabant din ”Pisica albă, pisica neagră”, ca să dăm doar un singur exemplu. Ca structură, filmul este gândit ca un reportaj, în care povestea este spusă după ce s-a întâmplat, acțiunea fiind comentată de fiecare dintre cei care au luat parte la ea, ceea ce îi conferă dinamism.

Decizia de a se lucra cu actori neprofesioniști este, fără îndoială una plină de curaj, pentru că exista riscul de a se imprima un aer de amatorism. Din fericire cei doi copii, Darius Stoica şi Sebastian Topan, în jurul cărora se construiește povestea, sunt de o naturalețe și o spontaneitate care te cuceresc și care acoperă stângăciile celor din jurul lor.

Coloana sonoră este și ea remarcabilă, iar decizia realizatorilor de a ”comenta” muzical aproape orice cadru care nu conține dialog te duce cu gândul la filmele mute, ceea ce îi sporește efectul de comedie.

Una peste alta, pelicula este o oază de prospețime și savoare într-un peisaj cinematografic ce pare a fi ușor încremenit într-un proiect în care filmele își extrag seva dintr-un cotidian plat și apăsător și în care performanțele regizorale țin de exploatarea angoaselor noastre cele mai adânci.