În cadrul operei lui Shakespeare, piesele istorice fac un corpus aparte. Inspirate din Cronica istoriei engleze a lui Raphael Holinshed, ele se referă, în mare parte, la evenimentele cunoscute sub numele de Războiul celor Două Roze. Piesele sunt, de obicei, mai apreciate de englezi, și este normal să fie așa, pentru că este istoria lor. Cu toate astea, Richard al III lea a reușit să treacă de această barieră și este singura piesă istorică a lui Shakespeare inclusă în mod constant în repertoriul teatrelor din întreaga lume.  Ceea ce nu putem spune în cazul pieselor Regele Ioan,  Richard al II-lea, sau Henric al IV-lea.

Richard al III-lea mai prezintă o caracteristică interesantă. Este singura piesă care începe cu monologul de forță. Este ca și cum Hamlet ar începe cu ”A fi sau a un fi” sau ”Cum vă place” cu monologul ”Lumea-ntreagă e o scenă”. Este drept că replica celebra, și printre cele mai cunoscute din opera lui Shakespeare, ”Regatul meu pentru un cal”, este la finalul piesei.

Care este explicația acestui succes?

Într-una dintre edițiile trecute ale Festivalului Shakespeare de la Craiova, regizorul Thomas Ostermeier (prezent cu un memorabil Richard al III lea) atrăgea atenția asupra faptului că personajul principal un face rău niciodată cu mâna lui (spre deosebire de Macbeth, de exemplu) ci mereu îi convinge pe alții să facă ceva. Altfel spus, în Richard al III-lea simțim timpurile moderne în care răul cel mare este de multe ori provocat de altcineva decât de cel care îl înfăptuiește.

În același sens putem interpreta și spusele lui László Bocsárdi

 ”Richard este un ticălos până în măduva oaselor, deci este singurul om cu adevărat modern.”

László Bocsárdi

Foto – © Cristian Floriganță

Cam astea sunt premisele cu care voi pleca să văd spectacolul montat de László Bocsárdi la Craiova, cu Sorin Leoveanu în rol principal. Unul dintre cei mai titrați regizori ai momentului, László Bocsárdi are o colaborare mai veche cu teatrul craiovean. Până acum a mai montat aici după Năzdrăvanul occidentului de Jh. M. Synge (2001),  Avarul de Molière (2004),  Familia Tót de Örkény István, (2013) și Caligula de Albert Camus (2011). De asemenea, Sorin Leoveanu este unul dintre actorii cu care  László Bocsárdi a lucrat de mai multe ori. În afară de cele două spectacole de la Craiova (Familia Tót și Caligula), el l-a mai distribuit pe Leoveanu în Bulgakov 17 după „Maestrul și Margareta” la Teatrul Național Târgu Mureș (2017), Neînţelegerea de Albert Camus, Teatrul German de Stat, Timișoara, Hamlet de William Shakespeare, Teatrul Metropolis, Bucureşti, 2009.

Foto – © Cristian Floriganță

Spectacolul a avut premiera în cadrul Festivalului Shakespeare de anul acesta de la Craiova.

Va fi jucat sâmbătă 29 octombrie și duminică 30 octombrie, de la ora 19 în Sala Amza Pellea a Teatrului Național Craiova cu începere de la ora 19.

Următoarea reprezentație a spectacolului va avea loc duminică, 27 noiembrie 2022.

László Bocsárdi

În 1995 a absolvit Academia de Artă Teatrală din Târgu Mureș la clasa profesorului Tompa Gábor. A montat în majoritatea teatrelor importante din țară și din Ungaria. A fost managerul Teatrului Tamási Áron din Sfântu Gheorghe, în prezent ocupând funcția de director general adjunct al instituției, este director al Festivalului Internațional de Teatru Reflex și fondatorul trupei de teatru experimental Figura Stúdió din Gheorgheni.

Premii:

• Premiul Jászai Mari pentru activitatea artistică, acordat de Ministerul Culturii din Ungaria.
• Premiul Național Pentru Regie al Ministerului Culturii și Cultelor din România pentru spectacolul Romeo și Julieta, 2003
• Premiul UNITER pentru regia spectacolului Caligula realizat la Teatrul Național “Marin Sorescu” din Craiova , 2012
• Premiul UNITER pentru regia spectacolul Hamlet, realizat la Teatrul Tamási Áron, Sfântu Gheorghe, 2014
• Premiul UNITER pentru Cel mai bun spectacol, pentru producția Clasa noastră, la Teatrul Național din Cluj-Napoca, 2015

Sorin Leoveanu

A debutat în 1999 la Teatrul Național din Craiova în rolul Domnul Ponza din Așa este (dacă vi se pare) de Luigi Pirandello, în regia lui Vlad Mugur. La 27 de ani, regizorul și mentorul său. În 2001, Vlad Mugur l-a distribuit în rolul titular din spectacolul Hamlet de William Shakespeare, la Teatrul Național din Cluj. Rolul avea să devină unul de referință pentru teatrul românesc contemporan.  Eu l-am situat pe primul loc într-un clasament al interpretărilor de pe scenele românești pe care l-am realizat în 2018.

Premii

• Premiul pentru cel mai bun actor în rol principal, la Teatrul Naţional Cluj-Napoca, în stagiunea 2013-2014, ex aequo, pentru rolul Hitler din spectacolul „Mein Kampf“  de George Tabori, regia Alexandru Dabija, la Gala Premiilor Teatrului Național Cluj-Napoca, 2015;
• Premiul pentru interpretare masculină „Geo Barton“ pentru rolul Sorin Pîrvu din filmul Quod erat demonstrandum (Q.E.D), 2014; 
• Premiul UNITER pentru cel mai bun actor în rol principal pentru Caligula, în spectacolul Caligula de Albert Camus, regia Bocsárdi László, 2012;
• DISTINCŢIA PRO-EXCELENTIA acordată de Instituţia Prefectului Judeţului Dolj, 211;
• Premiul UNITER pentru Cel mai bun actor în rol secundar pentru rolul  Lucio din spectacolul Măsură pentru Măsură, de W. Shakespeare, regia Silviu Purcărete, 2009;
• Premiul UNITER pentru Cel mai bun actor în rol secundar pentru Porfiri – Crimă și pedeapsă de F. Dostoievski, regia Yuriy Kordonskiy, T.L.S. Bulandra, 2007;
• Premiul Ministerului Culturii pentru Tineri Artiști, acordat pentru Hamlet și Hlestakov, 2002;
• Premiul AICT pentru „Cel mai bun actor”, acordat pentru Hamlet și Hlestakov, 2001;
• Premiul „Speranță a Artei” acordat de Fundația pentru teatru și film „Tofan“, 2000.

În 20016 Președintele României i-a conferit Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, categoria D – „Arta spectacolului”.

Richard al III-lea

• Regia: László Bocsárdi
• Decorul: József Bartha
• Costumele: Zsuzsanna Kiss
• Coregrafia: Noemi Bézsan
• Muzica: Magor Bocsárdi
• Video: András Rancz
• Light design: Bányai Tamás

Cu: Sorin Leoveanu, Dan Rădulescu, Vlad Udrescu, Iulia Colan, Cosmin Rădescu, Adrian Andone, Mirela Cioabă, Theodora Bălan, Raluca Păun, Iulia Lazăr, Angel Rababoc, Petri Ștefănescu, Dragoș Măceșanu, Marian Politic, Ștefan Cepoi, Nicolae Vicol și Ovidiu Cârstea, Robert Vladu, Mihai Alexandru Purcaru, Elena Ianichi, Roxana Mutu, Irina Danciu, Ioana Andone, Andreea Boldeanu, Claudia Dinu, Gloria Mihail, Mircea Mogoșeanu, Andrei Stanciu.

PS: Inițial voiam să explic la final titlul articolului, dar cine l-a citit nu cred că mai are nevoie.

Cristi Nedelcu