Cartela de cuvinte

Guvernul adoptă lege restricționat număr cuvinte folosit de cetățeni. 140 zilnic. El și ea întâlnit la miting antilege. Plăcut. Format cuplu. Relație tensionată. Motive diverse.  El muzician, ea avocată. El vehement antilege, ea mai moderata. Ea primește dispensă folosit mai multe cuvinte. Certurile se amplifică. Totuși se iubesc. El o înșeală pe ea. Ea trece peste. Ei ies împreună la proteste. ”Noi sau ei”.

Spectacol ”Lemon” de 5 ori, parte dintr-un proiect Vanner Collective si un teatru. Regizor – Iulia Grigoriu, actori – Denisa Nicolae (Bernadette) si Liviu Romanescu (Oliver). Scenografia Razvan Bordos. Text gen puzzle. Spectacol foarte reușit. Actori transmit emoție.  Craiova găzduit două spectacole. Turneu prin țară. Spectacole urmate dezbateri cu public pe temă. Discuții foarte interesante. Public implicat. Teme – cenzură, libertate, implicare, comunitate. Proiect susținut de AFCN, UNITER, Active Watch și Funky Citizens.

Am încercat să urmez rețeta pe care textul spectacolului ”Lemon. Lemon. Lemon Lemon. Lemon” o propune, imagnând o lume în care puterea politică reușește să impună o lege aberantă, limitând numărul de cuvinte pe care cetățenii le pot folosi la 140 pe zi. După cum se vede poți transmite un mesaj care să fie relativ inteligibil (asta presupunând că toată ziua nu mai faci nimic altceva decât povestești despre această experiență teatrală și numai. Pentru că, așa cum am spus în cele 140 de cuvinte, spectacolul face parte dintr-un proiect care își propune să pună în discuție teme importante, mai ales în societatea de azi.

Dar până să ajungem la dezbateri, să vorbim despre spectacol. Textul lui Sam Steiner (dramaturg și scenarist care trăiește în Manchester, fondator al Walrus Theatre) este structurat în fragmente care nu respectă ordinea cronologică. În acest fel, spectatorul este pus să rezolve un adevărat puzzle pentru a aranja bucățile de poveste, în ordinea lor firescă. Textul nu pune în discuție doar problematica cenzurii, ci și a cuplului, și a ingerinței pe care forțele exterioare (în acest caz cele politice) o au asupra sa. Iar reușita spectacolului aici se înregistrează. Pentru că Denisa Nicolae și Liviu Romanescu reușesc să transmită toate emoțiile pe care cei doi parteneri de cuplu le traversează în încercarea de a face față acestui asalt exterior, în timp ce se luptă cu proprii demoni. Liviu Romanescu întruchipează un Oliver nesigur pe el, atunci când își caută validarea propriului talent, dar puternic și decis atunci când înfruntă presiunea exterioară. În schimb, personajul Denisei Nicolae (Bernadette) este cumva opusul – puternică în relația de cuplu și mai curând conformistă și predispusă la compromis în exterior.

Decorul minimalist, realizat de Razvan Bordos, constă într-un cadru metalic, ce delimitează spațiul intim al celor doi.

Așa cum spuneam, în turneul pe care cei doi îl întreprind prin țară, spectacolul este urmat de discuții. Am avut plăcerea să particip în calitate de moderator în ambele seri în care spectacolul a fost jucat la Craiova și pot să spun că este un exercițiu care ar merita făcut mai des.

Cea mai importantă concluzie pe care am tras-o a fost că spectacolul a fost receptat în mod diferit în funcție de vârsta spectatorilor. Dacă pentru cei care au trăit în anii comunismului, principala trimitere a fost la cenzura de atunci, pentru tineri referința de bază a fost legată de rețelele sociale. Restricția de 140 de cuvinte a fost văzută ca o trimitere la Twitter (ceea ce probabil  dramaturgul a și intenționat) și la modul în care aceste rețele ne limitează modul și capacitatea de comunicare.

Ar mai fi multe de spus, pentru că spectacolul este unul provocator, și deschide multe posibilitți de interpretare. L-am văzut de două ori, și pot să spun că de fiecare dată m-am gândit la alte lucruri.

În definitiv acesta este efectul unui spectacol reușit – te face să te gândești de fiecare dată la altceva, și te provoacă să descoperi alte referințe.

Parafrazând o veche zicală, atunci când teatrul îți dă lămâi, savurează-le.

Cristi Nedelcu