Să faci din Miami Bici și să mai și pocnească

Înainte de a începe cronica propriu zisă, trebuie să recunosc că eu sunt fan Codin Maticiuc. Asta pentru că el este dovada vie că Drumul Damascului poate trece și prin Primăverii și că revelațiile nu țin cont de originea socială. Așa că un băiat de bani gata care era mai curând cunoscut pentru aventurile lui din cluburile bucureștene, poate deveni peste noapte un actor nu foarte rău, un scenarist mai bun decât mulți alții cu pretenții și un producător de succes.

Revenind la  film. ”Miami  ̶b̶e̶a̶c̶h̶  Bici” este ceea ce vrea să fie. Nici mai mult, dar nici mai puțin – un film comercial, o comedie spumoasă, care să te binedispună și să te facă să îți petreci seara într-un mod cât mai plăcut. Comicul pe care mizează poate părea cam frust, dar suntem totuși în 2020 și umorul fără perdea nu ar mai trebui să ne facă să fim atât de crispați.

De altfel din cele două scene care sunt, după părerea mea, de un umor nebun, doar una se bazează pe limbaj vulgar. Este vorba despre confruntarea dintre ”băieții din România” și ”mafioții cubanezi”, în  care limbajul de stradă de la noi este tradus ”mot a mot” în engleză, iar rezultatul este teribil – sala aproape se sufocă de râs. Dacă nu știați cum se dă ”perversa de pe Târgu Ocna” în engelză, aflați că este ” Dirty Lady from Târgu Ocna”. Și mă opresc aici cu spoilerele.

A doua scenă este cea în care aceeași ”băieți din România” trebuie să amenințe un patron de restaurant, într-o limbă pe care nu o cunosc aproape deloc (spaniolă), iar unul dintre ei este sub influența unor ciuperci halucinogene. Iar cel care dă sarea și piperul scenei este Codin care, aici, reușește să îl depășească pe Matei Dima (BRomania). Doar aici, pentru că în restul filmului, Dima este vioara întâi.

Scenariul este foarte bine construit și deși apelează la ceea ce am putea numi clișee, o face într-un mod creativ, astfel încât chiar dacă multe dintre episoade sunt previzibile, acest lucru nu deranjează spectatorul. În definitiv nimeni nu se așteaptă să mai inventeze cineva odată apa caldă, sau mersul pe jos.

Visul american (”totul e posibil”) se confruntă cu anti-visul românesc (”nimic nu poate funcționa, totul e în zadar”) într-un dans contondent al întâmplărilor hilare.

Din punct de vedere tehnic totul este realizat impecabil. De la scenariu (despre care am mai spus și care îi aparține lui Codin Maticiuc și Alex Coteț), la regie, decupaj, muzică, sunet, etc.

Regizor a fost ales Jesús del Cerro, cel care a mai realizat câteva filme comerciale românești (”Nașa”, ”Hohoho”, ”S-a furat mireasa”) și se vede că și-a făcut mâna în astfel de producții.

În final, una peste alta, producătorii au realizat ce și-au propus – un film la care se râde și care poate fi comparat cu orice film american de gen.

Și pentru că am fost invitat la proiecția de gală nu puteam rata momentul să fac un interviu cu cei doi ”vinovați” – Codin Maticiuc și BRomania

Binterviu cu Bromania și Codin

Lume multă, înghesială, Codin și BRomania sunt mereu solicitați să facă poze. Ne tragem într-un colt, de unde oricum sunt mereu asaltați de fani.

Ce așteptări aveți de la film ?

Bro:  Din ce punct de vedere?

Din punct de vedere al publicului

Bro: Râs, râs și iarăși râs

Codin: Sunt niște așteptări pe care oarecum le-am testat. Am văzut filmul de mai multe ori, am primit mesaje de la spectatori, am fost la mai multe lansări în țară și am văzut că se râde.

Mai râzi la film după ce l-ai văzut de 10-15 ori ?

Codin: Da, dar nu cred că râd unde râde toată lumea, râd la alte chestii, ale mele personale. Este vorba mai mult despre amintirile legate de filmare

Bro deja a fost furat de lângă noi să facă poze, așa că nu mai poate răspunde la întrebare.

În momentul în care ați construit scenariul, ați pornit de la niște elemente care știați că vor prinde la public, sau le-ați gândit  pe parcurs?

Codin: Scenariul a fost gândit sută la sută ca un concept de marketing. Desigur se bazează pe comicul de situație la care știam clar că se va râde, dar s-a ținut cont foarte mult de marketing.

În general se spune că filmele românești nu au foarte mare priză la public. Crezi că e adevărată percepția asta ?

Codin: Da, este adevărat, din mai multe unghiuri, dar nu vreau să vorbesc acum despre asta. În general filmele românești nu sunt făcute pentru public, sunt făcute pentru festivaluri. De aceea nu au succes la public. Percepția generală este că se fac doar pentru festivaluri și atunci când se face un film comercial lumea ar trebui să știe, să se informeze, ce fel de film e, cui se adresează și așa mai departe.

E greu să faci rost de bani pentru un film?

Bro (apare după ce a terminat o serie de fotografii) : Da. Ce ai întrebat?

E greu să faci rost de bani pentru un film?

Bro: Nu când lucrezi cu Codin Maticiuc (râde). Fără fund se numește bugetul pentru acest film.

Codin modest tace.

În afară de el, a mai contribuit cineva cu bani ?

Bro: Da, au fost mai mulți

Și tu?

Bro: Da, ne-a păcălit pe mai mulți să zicem așa dar se pare că această păcăleală a meritat când auzim râsetele din sală.

Codin tace în continuare la fel de modest.

Cei mai mulți spun că nu merg la un film românesc deoarece se aude foarte prost, sunetul lasă de dorit.

Bro: Băieții care au făcut sunetul la filmul ăsta sunt foarte buni

Codin (intervine, semn că este un lucru de care s-a lovit și el): Să știi că am auzit de asta la foarte multe filme românești. E foarte simplu. Atunci când nu ai bani, sunt mai multe capitole la care faci compromisuri. Sunetul este unul dintre ele. Dacă ai bani faci bine, dacă nu, nu. (uite ce simple devin lucrurile când știi cum să pui problema)

Dacă ar fi să o iei de la început, ai schimba ceva la film ?

Codin: Îți dai seama că tot timpul găsești lucruri care trebuiau filmate mai bine, trebuiau făcute mai bine. Dar mai bine nu mă băga în zona asta că înebunesc

Cum a fost cu scenariul ? L-ați scris împreună ?

Codin: L-am scris eu în totalitate iar Bro mi-a făcut cunoștință cu Alex Coteț care a venit cu foarte multe schimbări,  dialoguri și situații comice

Filmul va avea și o continuare?

Codin: Este gândit așa, să aibă, dar asta doar cifrele ne pot indica dacă vom avea continuare sau nu

Ce înseamnă asta ca număr de spectatori ?

Cred că după 200.000 poate să aibă, după 300.000 trebuie să aibă, după 350.000 ne apucăm de scenariu, e prioritate zero.

Cristi Nedelcu

PS: Ulterior am aflat că filmul a costat 1,5 milioane de euro (printre cele mai scumpe filme românești) și că deja se lucrează la scenariu pentru continuare. Chiar sunt curios câți spectatori va avea.