Seară cu Liliac. Vinul, nu opereta

Publicat de CristiNedelcu pe

La început de vară belalie, în care ploile alternează cu episoade de caniculă și, la interval de câteva ore treci prin mai multe anotimpuri, ne-am reunit la o nouă degustare din seria Brânzeturi cum se… CuVin.

Evenimentul a fost organizat de Asociația Bloggerilor Olteni și DictionarCulinar.ro, iar gazde ne-au fost cei de la C House Milano.

De data aceasta, vinurile au fost oferite de Crama Liliac, iar brânzeturile de Delaco.

Povestea Cramei Liliac a început în 2010, când proprietarul companiei Amb Wine Company a venit în România și a cumpărat o vie. Inițial au pornit la drum cu 2 hectare din care produceau 1.000 de sticle pe an. Acum au 52 de hectare și produc 1.000 de sticle pe zi. Crama s-a făcut cunoscută în special cu vinurile albe, dar în ultimul timp, au început să intre și pe piața vinurilor roșii.

Prezentarea de început a fost făcută, așa cum ne-am obișnuit, de Daniel Botea, după care maestru de ceremonii a fost Alexandru Zeca, reprezentant zonal Liliac.

Startul a fost dat de Private Selection Sparkling Rosé. Un spumant obținut din Pinot Noir, prin metoda tradițională, care a stat 3 ani pe drojdie. Prima fermentare s-a făcut în România, a doua în Austria. Așadar, un spumant elaborat, sofisticat, așa cum îi stă bine unei băuturi cu stil. Culoarea – un somon fumé, în acord cu aroma florală și de fân cosit. În schimb, aciditatea un pic cam ridicată după gustul meu. Este drept că acest lucru a fost în acord cu brânza servită – un Aperifrais Côte d’Azur, cu o cremozitate accentuată. Ca urmare, am notat combinația, dar seara abia începuse, așa că nu mă puteam încă pronunța.


A urmat Liliac Sauvignon Blanc. Cel mai vândut vin de la Liliac, pentru că a fost primul cu care crama s-a lansat pe piața. Cel mai aromat vin al serii, cu un buchet în care se simțeau flori de câmp, busuioc, soc și citrice, dar cu un post gust scurt. Asocierea fost făcută cu un Camambert. Deși cele două elemente ar fi trebuit sa fie potrivite, camambertul a dominat vinul a cărui acciditate nu a reușit să învingă cremozitatea brânzei.

Numărul trei a fost Liliac Rose. Un Pinot Noir din 2022, genul de vin de piscină – lejer, cu arome citrice și florale.El a făcut o combinație foarte reușită cu British Cheddar, și dacă nu ar fi fost desertul de la final, cred că aș fi ales această combinație.

Ajunși la acest moment, am luat o pauză de masă, pentru a ne trage sufletul și a da un răgaz papilelor gustative. Eu și Diana am optat pentru o pizza și o lava cake, ceea ce, având în vedere finalul, s-a dovedit o decizie foarte bună.

Pentru multe crame din afara Olteniei este o adevărată provocare să aduci vinuri roșii într-o zonă recunoscută pentru calitatea vinurilor roșii. Liliac Red Cuvee a trecut cu bine examenul. Un cupaj de Merlot (dintre care 30% a fost baricat în butoaie dn stejar transilvănean) și Fetească Neagră. Un vin catifelat, rotund și expresiv, cu arome și gust de fructe de pădure, prune și magiun afumat.

A fost asociat cu cașcaval românesc, dar vinul s-a dovedit prea intens și a dominat în mod clar cașcavalul. Poate un cașcaval maturat i-ar fi făcut mai bine față.

Cel mai bun selfie se face cu vinul roșu, pentru că iese mai bine în poză.

Ultimul vin al serii a fost un vin desert. Cel mai elaborat dintre toate vinurile servite. Este practic un cupaj realizat din 7 soiuri care provin din 3 ani diferiți, și pentru care s-au folosit 4 tehnici de vinificare. La așa un efort, rezultatul nu putea fi decât unul pe măsură. Vinul are o aromă discretă, dar care rămâne în memorie. În schimb, gustul este unul spectaculos. Predomină mierea care se combină cu gustul de flori de tei . Postgustul este intens și papilele gustative păstrează în memoria lor acest desert care poate fi comparat chiar cu un vin de gheață.

Vinul a fost servit împreună cu Gorgonzola și această asociere s-a dovedit a fi fost cea mai interesantă a serii. La început mi s-a părut că dulceața vinului nu rimează cu onctuozitatea brânzei. Apoi, după câteva minute, cele două s-au contopit într-un gust unic.

În plus, am avut lava cake care a completat perfect ansamblul.

Sau cum spuneau strămoșii noștri ”Finis coronat opus”.

Cristi Nedelcu


0 comentarii

Lasă un răspuns

Substituent avatar

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *