Orice oraș vorbește prin inscripițiile de pe zidurile sale. Unele șoptesc, altele strigă în gura mare, altele cântă.

Nu știu de când datează interesul meu pentru graffiti. Cert este că, după proiectul foto #zidurilepovestesc din care s-a născut volumul de proză scurtă Graffiti, am început să fiu mai atent la ce transmit orașele pe care le vizitez.

Acum, când pătrund într-un oraș, poveștile de pe zidurile lui îmi atrag atenția aproape în același timp cu aglomerația de pe străzi și clădirile vechi – alte două repere care, în mintea mea, structurează identitatea unei urbe.

Dintre toate orașele pe care le-am vizitat până acum Belgradul este cel mai extrovertit. Am ajuns la Belgrad într-un city break pe care eu și Diana ni-l doream de mult. Cum a fost întreaga excursie povestește Diana aici. Eu am ales încă de când vizitam orașul să scriu despre graffiti.

Pentru că Belgradul își exhibă cu plăcere poveștile, traumele, legendele și amintirile pe toate zidurile din oraș.

Până la Belgrad, credeam că Salonicul este capitala balcanică a graffitiului. Acum știu că nu este așa. Belgradul excelează în portrete murale, dar are toate genurile de graffiti.

Portretele murale

Sunt peste tot în oraș. Nu doar în zona centrală, ci și în cartiere. Scriitori, fotbaliști, cântăreți, figuri istorice sau politice (unele controversate, care au dat naștere unor adevărate conflicte).

Begradul este un oraș care își celebrează, în acest fel, figurile publice care au rămas în memoria comunității.

• Duško Radović (9 noiembrie 1922 – 16 august 1984)

Scriitor, jurnalist și scenarist.

A fost unul dintre cei mai cunoscuți autori de literatură pentru copii . A scris poezie, scenarii de televizune, dar și multe aforisme. A fost redactor-șef la „Pionirske novine” (un fel de Cutezătorii din Serbia), redactor la emisiunea pentru copii de la Radio Belgrad și Radio-Televiziunea Belgrad, redactor al revistei pentru copii „Poletarac”.

A rămas celebru pentru aforismele sale care și acum, la atâția ani de la moartea sa, încă fac furori.

Înainte de a căuta fericirea, verifică dacă nu cumva ești fericit. Uneori fericirea este discretă și nu mulți o văd.

Duško Radović

Auzită ieri la ședința cu părinții de la un tată : ” Dați-mi un copil bun și veți vedea că sunt și eu un tată bun”

Duško Radović

• Tanja Bošković (născută în 1953)

Actriță și cântăreață

Una dintre prezențele feminine importante ale scenei din Serbiei. A jucat în numeroase filme (Occupation in 26 Pictures, film regizat de Lordan Zafranović și selectat în 1979 la Festivalul de la Cannes, Majstori, majstori, comedie regizată de Goran Marković și considerat un film clasic al cinematografiei iugoslave).

De asemenea, este o cântăreață apreciată, în special de tango.

Rade Radisavljević (1982 – 2014)

Rade Radosavljevic, supranumit Rechinul din Dorcol, a fost unul dintre cei mai îndrăgiți fotbaliști care au jucat la Partizan Belgrad. Era considerat un maestru al driblingului, și s-a făcut remarcat la fotbalul în sală, ca urmare a tehnicii sale deosebite. Pictura murală a fost realizată la cererea expresă a supoterilor Partizan.

De altfel, picturile murale despre fotbal sunt printre cele mai numeroase. Unele dintre ele, sunt făcute pentru a marca nu doar personalități, ci și momente importante din fotbalul din Serbia.

Este cazul meciului dintre Partizan Belgrad și Sparta Praga, din sferturile de finală ale Cupei Campionilor Europeni, câștigat cu un scor zdrobitor de sârbi – 5-0. De altfel, în acel an, Partizan a jucat finala CCE împotriva celor de la Real Madrid. Sârbii au fost învinși cu 2-1, după ce au condus cu 1-0.

La fel ca și în Italia, Argentina sau Brazilia, în Serbia fotbalul este o adevărată religie. Văzând aceste picturi murale, înțelegi cum se face că două dintre statele care au rezultat în urma divizării fostei Iugoslavii s-au calificat la CM de fotbal din Qatar -Serbia și Croația, iar una – Macedonia de Nord joacă barajul.

Picturile murale

Cea mai mare pictură murală se găsește pe celebra stradă Skadarlija, locul cu cele mai bune restaurante din Belgrad. Ea decorează peretele unei foste fabrici de bere, transformată acum într-un spațiu de cazare și restaurant.

Un alt complex mural de proporții se află pe zidurile de lângă Distribucija, Višnjićeva 10. Un loc, din păcate închis acum, care găzduia mai multe cafenele cu specific franțuzesc, grecesc. Seria de picturi murale include și una cu potențial de instagram ridicat – turiștii se pot poza în fața inscripției “Dobrodosli u Beograd” (Bine ați venit în Belgrad)

O pictură care mi-a atras atenția se găsește pe zidul unuia dintre magazinele ce aparțin unei firme de haine foarte cunoscute în fosta Iugoslavie – Moj Krojac.

Un mod foarte ingenios de a transforma o caracteristică a orașului într-un mijloc de a îți face reclamă.

Nu în ultimul rând, am remarcat acest desen, care se găsea aproape peste tot în zona centrală, la intersecția unor străzi.

Stamps

Ștampilele au devenit celebre ca urmare a folosirii lor de către Bansky, cel care a făcut din graffiti o adevărată artă. (mereu a existat și va exista discuția dacă graffiti este un act artistic sau unul de vandalism).

Sunt multe stamps în Belgrad, dar eu l-am reținut pe acesta, pentru trimiterea ironică la unul dintre filmele cult ale anilor 2000.

Mesaje

De departe sunt preferatele mele. Nu doar pentru că au stat la originea primei mele cărți de proză scurtă ci și pentru că le consider mai relevante pentru spiritul unui oraș.

Mesajele nu se repetă, ca stampurile, nu necesită foarte multă pregătire și logistică, așa cum se întâmplă cu portretele sau desenele. Sunt expresia inspirației, furiei, tristeții sau bucuriei de moment a artistului necunoscut. Este cea mai vie și directă formă de comunicare prin graffiti.

Bineînțeles că nu puteau lipsi mesajele care să exprime sentimentele anti-americane. De altfel, în Belgrad plutește acest aer, încurajat puternic de autorități, care încă se consideră victime ale agresiunii occidentale. Păstrarea ostentativă a ruinelor din centrul Belgradului rămase după bombardamentele din 1999 (un mijloc prin care NATO a obligat trupele sârbe să se retragă din Kosovo și să pună capăt războiului de acolo) se înscrie în aceeași linie.

De altfel, la puțin timp după vizita noastră în Belgrad, în oraș a avut loc un incident, în urma căruia poliția a reținut mai multe persoane care au aruncat cu vopsea peste o pictură murală care îl reprezenta pe Ratko Mladic, cel care în prezent își ispășește condamnarea la închisoare pe viață ca urmare a crimelor de război comise în Bosnia. Faptul că poliția a protejat acea pictură care oficial este ilegală, spune multe despre modul în care Serbia își asumă rolul jucat în războaiele din fosta Iugoslavie.

Mult mai interesante sunt mesajele care se constituie în aforisme ce exprimă o adevărată filosofie de pe ziduri.

Traducerea literală a acestui mesaj ar fi ”lasă să cadă, pentru a fi ca o reîmprospătare”, iar cea literară ”Orice cădere este șansa unui nou început”.

Cine sunt autorii acestor graffiti?

Graffiti este un gen de artă urbană în care nu întotdeauna autorii își asumă opera. Ștampilele sau mesajele rămân, de regulă anonime, în timp ce picturile și portretele murale sunt asumate.

În Belgrad două sunt grupările mai cunoscute care își asumă realizările de pe ziduri.

• Gruparea JNA

JNA este o cunoscută trupă Punk și o grupare care face artă stradală. Este activă în special în cartierul Dorcol din centrul Belgradului și este una dintre grupările cu mare influență în rândul suporterilor. Ei sunt autorii multor picturi murale reprezentând fie figuri ale culturii sârbești, fie fotbaliști, fie cântăreți de la care ei se revendică.

Este cazul lui Joe Strummer, unul dintre fondatorii  trupei de punk rock The Clash.

• GTR – Grobarski trash romantizam (Romantismul de gunoi)

GTR este o adevărată mișcare care a început în 2012 cu o pagină de facebook a fanilor de la Partizan Belgrad, unde aceștia publicau mesaje, desene, fotografii, care tratau subiecte dintre cele mai diverse – de la evenimente cotidiene, la rivalitatea dintre Patizan și Steaua Roșie Belgrad. Succesul acestei pagini de facebook a făcut ca activitățile să fie extinse și să cuprindă artă stradală, concerte, expoziții și chiar spectacole de teatru. Este un adevărat fenomen al culturii underground din Belgrad.

Desenele murale sunt realizate fie în colaborare cu JNA (atunci când este vorba despre muzică, de exemplu), fie doar de GTR (în special când este vorba despre desenele care au fotbalul ca temă)

În loc de final

Ar fi mult descris despre graffitiurile din Belgrad. Eu am fotografiat doar o mică parte – practic ce mi-a ieșit în drum spre obiectivele pe care le-am vizitat. Mai multe puteți citi aici, aici sau aici.

Mă gândesc că, dacă cineva ar fi interesat și ar avea și resursele necesare, un proiect de genul Balkan Graffiti ar fi mai mult decât interesant.

• 

• 

Cineva a început în 2015 o astfel de pagină de facebook, dar a abandonat-o repede, după ce a postat câteva fotografii din Serbia și Bosnia.

Există un studiu scris de profesorul Mitja Velikonja de la Universitatea din Ljubljana, Slovenia, Post-Socialist Political Graffiti in the Balkans and Central Europe.

Sunt convins însă că orașele din Balcani oferă un material mult mai bogat care poate fi exploatat la cu totul alt nivel.

Cristi Nedelcu