800 de likeuri pe Amazon (kindle)

”Însemnări despre Shakespeare” (”Essays on Shakespeare”) este prima mea carte și, așa cum am citit că se întâmplă, este și cartea de care îmi aduc aminte cu cea mai mare plăcere. Nu doar pentru că a fost avut cel mai puternic impact dintre toate volumele scrise de mine până acum, ci și pentru că mi-a prilejuit întâlnirea cu un scriitor fabulos. Am avut șansa să văd toate edițiile Festivalului Shakespeare de la Craiova începând cu 1994. Scrisesem în ”Mozaicul” mai multe cronici despre spectacolele văzute pe  scena Naționalului din Craiova și la un moment dat am simțit nevoia să citesc textele lui Shakespeare încercând să îl înțeleg dincolo de filtrul impus de regizori.

Îndată ce am început să scriu, subiectul a devenit extrem de pasionant. Intrasem într-o lume mult mai captivantă decât m-aș fi așteptat. Prin urmare, deși abia începusem cartea, i-am propus domnului Emil Boroghină – care atunci se afla în febra pregătirii celei de-a V-a ediții a Festivalului să prindă volumul în programul Festivalului. Pentru cine nu știe, Festivalul Shakespeare este cel mai de ținută eveniment teatral din țară. Sigur, nu are amploarea Festivalului de la Sibiu, dar aduce în Bănie toate marile nume ale teatrului mondial, nu doar regizori și actori, ci și critici și teatrologi. Iar Emil Boroghină nu este doar cel care a avut ideea acestui eveniment ci și cel care îl organizează. Deși mă cunoștea mai curând din postura de jurnalist, decât din cea de scriitor, Emil Boroghină a acceptat imediat și scrierea cărții a căpătat o greutate și mai mare.

Pot să spun că l-am descoperit pe Shakespeare cu adevărat în momentul în care am început să scriu despre el. Este drept că fusese impactul spectacolelor văzute în cadrul Festivalului de la Craiova (începând cu ”Titus Andronicus”, de la care a pornit de fapt ideea acestui Festival, cu Ștefan Iordache într-un rol memorabil). Numai că acolo atenția era îndreptată asupra regizorilor, actorilor, etc, și mai puțin asupra textului. Abia când am început să scriu despre Shakespeare l-am recitit cu atenție. Cred că ultima dată citisem în liceu ”Romeo și Julieta” și atunci fusesem izbit de faptul că piesa era scrisă în registre diferite – vers alb, proză, vers rimat, etc. Fapt pe care nu îl remarci neapărat când vezi un spectacol. Dar când citești textul, asta te frapează. Aveam imaginea unui Shakespeare clasic (să nu spun prăfuit) și am avut surpriza să descopăr un autor extrem de versatil care reușea să atingă toate sensibilitățile. Această capacitatea  a lui de a se adresa, în același timp, unor categorii diverse a fost și principalul motiv al teoriilor de mai târziu care au făcut din Shakespeare o fantoșă în spatele căruia s-ar fi ascuns de la Regina Elisabeta, Christopher Marlowe ori Francis Bacon.

Shakespeare a fost pentru epoca elisabetană, ceea ce acum sunt Woody Allen și  Quentin Tarantino la un loc. Idei sofisticate, glume uneori vulgare, alteori subtile, mult sânge, violență, și suspans. Dacă facem un inventar scurt al ororilor care se petrec în Titus Andronicus o să observăm că trama poate fi așezată cu succes pe același palier cu Kill Bill.

Am scris cartea contracronometru și, pe măsură ce o scriam, se mai întâmplau două lucruri – textul era tradus de Alina Țenescu – una dintre vocile tinere ale mediului academic craiovean (a fost prima carte bilingvă lansată în cadrul Festivalului), iar Lucian Irimescu, unul dintre cei mai cunoscuți artiști plastici craioveni, realiza ilustrația. Totul contracronometru, încât și acum mă mir că volumul a fost gata la timp. Cartea a apărut la editura AIUS cu puțin timp înainte de începerea festivalului.

Mai rămăsese de pus la punct lansarea. Evenimentul era prins în programul Festivalului, dar nu era nimic stabilit – cine va fi invitat, cine va vorbi, etc. Am încercat să vorbesc cu Emil Boroghină, dar acesta avea mult prea multe lucruri de rezolvat. Prin urmare, trebuia să mă descurc singur. Și atunci, Nicu Poghirc (actualul director al Teatrului din Pitești, pe atunci actor al Naționalului Craiovean) mi-a spus ”De ce nu îl întrebi pe John Elsom?” Pe John Elsom? Ideea mi s-a părut fantasmagorică. Era președintele de onoare al Asociației Internaționale de Teatru, una dintre vocile cele mai avizate în domeniu. Mi se părea de domeniul fantasticului să încerc asta. Și totuși, ce aveam de pierdut? În cel mai rău caz un refuz. John Elsom nu a refuzat, dar nici nu a acceptat imediat. Mi-a cerut cartea să o citească (era în seara uneia dintre reprezentanții) iar a doua zi mi-a spus ”Am citit cartea ta, voi vorbi la lansare”. Era mai mult decât îmi dorisem – cartea mea de debut urma să fie prezentată, în fața celor mai importanți shakespearologi ai lumii, de președintele Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru. Dacă s-ar repeta povestea, acum aș fi îngrozit. Atunci eram doar mândru. Discursul lui John Elsom de la lansare a fost poate cel mai echilibrat de care am avut parte în ceea ce numesc cariera mea literară. S-a ferit să facă risipă de laude nejustificate, dar a punctat două idei pe care nu le mai întâlnise în alte cărți pe aceeași temă. (în lume apar în fiecare an câteva sute de cărți despre Shakespeare, dintre care John Elsom citește câteva zeci) Prima se referea la ”Romeo și Julieta” (nimeni înaintea mea se pare că nu a pus problema motivului pentru care cele două familii, Montague și Capulet, se dușmănesc, și nici dacă acest lucru are influență asupra desfășurării piesei), iar a doua la ”Richard al III-lea”, cea mai cunoscută piesă istorică a lui Shakespeare în afara Angliei (pentru un critic din Anglia asta era chiar o surpiză).

Am mai avut surpriza ca, la câteva zile după lansare, Adriana Teodorescu (directoarea de acum a Teatrului ”Colibri”) să mă întrebe dacă mai am câteva exemplare din carte, pentru că la biblioteca UNATC cartea fusese cerută.

Apoi, de-a lungul timpului, am mai descoperit fragmente din carte preluate pe diferite siteuri, uneori sursa fiind citată, alteori nu. Periodic, mă gândeam să o reeditez, cu atât mai mult cu cât lumea lui Shakespeare continua să mă fascineze. Nu a fost să fie, iar preocuparea față de acea perioadă a dus la scrierea altei cărți –  ”Lumea întreagă e o scenă, lumea întreagă e un show ” în care încercam să definesc o societate în funcție de paradigma culturală care o structurează.

În cele din urmă am decis să încerc și eu o aventură pe Amazon, cu atât mai mult, cu cât aveam traducerea în engleză a cărții, grație Alinei Țenescu. Prin urmare, am lansat cartea pe Amazon și acum sunt curios să văd ce destin va avea.

Cristi Nedelcu

PS

Știu că titlul nu are mare legătură cu textul, dar nu am putut să ratez referirea la una dintre cărțile de Jules Verne care mi-a plăcut mult în copilărie ”800 de leghe pe Amazon”